Probabil, cel mai cunoscut lucru despre scriitorul Radu Pavel Gheo este ca a castigat la Loteria Vizelor, ca a locuit o vreme in SUA, dar s-a intors in tara. Despre acest lucru gasiti mai multe in volumul sau de eseuri "Adio, adio, patria mea cu i din i si a din a". Scriitorul cunoscut pentru cartile sale SF si studiile despre acest domeniu, dar si pentru volumele de eseuri : Adio, adio, patria mea..., Dex-ul si sexul, Romanii e destepti, a lansat recent un roman in care se regaseste si tema dorintei romanilor de emigra. Nu este, insa, un roman autobiografic. Multi oameni nu stiu ca Radu Pavel are o slabiciune pentru muzica. Intrebat de un jurnalist ce i-ar fi placut sa faca, daca "ar fi putut altfel", scriitorul a raspuns: "Mi-ar fi placut sa fac muzica. Sa compun sau fie si macar sa interpretez. Muzica mi se pare arta universala, cea mai apropiata de perfectiune, care poate ajunge la om nemediata altfel decit de organul auzului. Bun, pentru anumite genuri e necesara si o anumita educatie muzicala, dar ca arta in sine n-are restrictiile pe care le au alte arte, iar impactul ei poate fi coplesitor, mult mai coplesitor decit cel al literaturii, filmului, picturii etc. Orfeu e profet, fiu de zeu si imblinzitor al naturii, Homer e doar bard si povestitor. Asta nu inseamna ca pentru mine literatura ar fi fost a doua optiune. De cind am descoperit cartile, de pe la patru-cinci ani, m-a fascinat scrisul, felul cum se fac povesti din semne negre puse pe hirtie. De-atunci nu mi-am dorit altceva. Daca n-as fi fost scriitor, as fi ramas cu siguranta un cititor indirjit. Muzician sau compozitor nu m-am imaginat niciodata. Mai ales ca sint afon, iar daca vreau sa dau un spectacol comic, e de-ajuns sa ma straduiesc sa intepretez vreun cintec in public, de preferinta unul mai greu, cu acute si joase. A, de fapt am avut un episod muzical in studentie: am vrut sa invat sa cint la tobe, la baterie. Aici nu deranja atit de tare ca eram afon, important era sa prind si sa tin un ritm. Am avut si propriul meu set de tobe, autohton, de Reghin, pentru vreo sase luni, si am incercat sa improvizez o trupa de rock impreuna cu doi timisoreni, dintre care unul mi-era coleg de facultate. Numai ca n-a mers. Sint si eu pe undeva pe lista imaginara a milioanelor de formatii ratate din istoria recenta. Sa mai zic si ca atunci cind eram mic, imi visam sa devin cosmonaut (varianta sovietica a astronautului)? E ceva banal, mai toti pustii din generatia mea visau la asta. Desi stiu citiva mai realisti, care si-au dorit sa fie soferi, si chiar au reusit. Eu nici azi n-am carnet de sofer, dar, dupa cum probabil ca banuiesti, nici cosmonaut n-am ajuns. Cred ca ramin totusi la scris."