Ismail Kadare s-a nascut in 1936 in orasul albanez Gjirokaster, a absolvit Filologia la Tirana si a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, "Inspiratii juvenile", caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, "Visari". Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul "Generalul armatei moarte", care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica numeroase volume de povestiri si romanele: "Cetatea" (1970), a carui versiune definitive, necenzurata, vede lumina tiparului in 1994 in Franca cu titlul "Mesagerii ploii", "Cronica in piatra" (1971), "O capitala in noiembrie" (1974), "Amurgul zeilor stepei" (1976), "Iarna marii insingurari" (1977), "Aprilie spulberat" (1978), "Podul cu trei arcade" (1978), "Palatul Viselor" (1981; Humanitas, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, "Concert la sfartitul toamnei", (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris. In tot acest timp apar romanele "Piramida" (1991), "Umbra" (1994), "Spiritus" (1996), "Florile Inghetate din martie" (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania, pastrandu-si locuinta de la Paris. Continua si scrie romane care se bucura de succes atat in Europa, cat si peste Ocean: "Fiica lui Agamemnon" (2003), "Succesorul" (2003), "Vremea nebuniei" (2005), Accidentu/ (2008). Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document "Moartea care ne-a unit" (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. De mai multe on nominalizat la Premiul Nobel, detinator a numeroase premii si distinctii literare, Ismail Kadare este recompensat in 2005 cu prestigiosul International Man Booker Prize.