Sabia este primul volum al seriei Cronicile regatului Chiveis.

Intr-un viitor utopic, la sute de ani distanta de momentul prezent, un virus mortal si un razboi nuclear au distrus lumea moderna, iar supravietuitorii au regresat intr-un stil de viata asemanator Evului Mediu, au revenit la sabii, la cai si la impartirea in mici regate feudale. In ciuda acestor imprejurari, magnificul regat muntos al Chiveisului traia in pace, protejat de lumea de afara si in supunere fata de zeii sai. Cu toate ca aceasta societate nobila parea sa progreseze, crestinismul era de mult uitat - pana cand o carte misterioasa a fost gasita.

Cand Teo, un soldat cercetas, si Ana, o frumoasa fata de taran, descopera o Biblie din vremea Strabunilor, viata din Chiveis incepe sa se schimbe. Pe masura ce vechi crezuri incep sa cedeze in fata noii credinte, persecutia isi face simtiti coltii, iar secretele cele mai intunecate ale regatului ies incet-incet la suprafata. Oare noua carte descoperita le va aduce lui Teo si Anei sfarsitul? Sau vor descoperi ei o cale sa Il readuca in regatul Chiveis pe Dumnezeul Strabunilor?

 

Anumite opere literare sunt doar fictiune, altele in schimb sunt asemenea unei oglinzi in care suntem provocati sa ne vedem pe noi insine si lumea in care traim si sa descoperim parghii calauzitoare. Volumul Sabia oglindeste fiinta umana in esenta ei si ne arata luptele pe care le ducem fiecare dintre noi in viata noastra reala. O lectura pe care nu ai vrea sa o ratezi! Nu vei gasi in ea doar peripetii ale eroilor imaginati, ci vei fi provocat sa te analizezi pe tine insuti. - Joseph M. Stowell, rector al Universitatii Cornerstone

 

"Bineinteles, acest lucru ar insemna o tradare cumplita a comunitatii din casa. Dar oare mai conta? Teo era un ucigas si, mai mult sau mai putin, si un preacurvar. Comunitatea nu va mai dori traducerile sale din cartea sfanta. Eu sunt singurul care o poate citi, iar acum sunt nedemn sa o ating! Din cauza lui, Scrierea Sacra nu mai putea fi cunoscuta de cei care o iubeau cel mai mult. Pana la urma, Deu nu va veni in Chiveis. Teofil il omorase si pe el.

Se chinui sa se ridice in picioare si inainta pana la o rascruce de poteci. O carare accidentata ducea pe partea cealalta a crestei spre incinta templului; niciun cioban sau vacar nu ar fi indraznit sa o foloseasca, dar era totusi practicabila si putea ajunge la templul marii-preotese in doar cateva ore. Stranse cartea sub brat si se opri pe muchia abisului.

Nehotararea ii sfasia sufletul. O parte din el voia sa faca pasul de neoprit ce i-ar fi castigat favoarea divina, insa o mana invizibila parea sa-l traga inapoi. Isi simtea picioarele ca niste greutati de plumb. Nu putea merge inainte, dar nici pe loc nu putea ramane, asa ca se clatina in pragul nebuniei. Blestemat sa fie totul! Si ce daca nu voi mai vorbi niciodata cu Ana? Stratetix oricum nu ma va lasa sa ma apropii de fiica lui, ci ma va alunga neintarziat! La fel ca Ana, de fapt! Cand va afla ce s-a intamplat, ma va ocari si va pleca. Isi stranse capul in maini, prada disperarii si simtind intreaga greutate a alegerilor sale. Se intampla ceea ce parea de neconceput. Legatura lui cu Ana - nascuta din atatea adversitati, intarita de atata intimitate - era pe cale sa fie rupta pentru totdeauna. 

O stancuta alpina neagra se lasa din zbor pe poteca. Aceasta inclina capul si clipi din ochii ca doua margele. Teo privi cum pasarea isi deschide ciocul galben, lasand sa-i scape strigatul caracteristic.

- Bine, vin, zise el, incepand sa coboare poteca spre templul lui Astrebril.

Din spatele lui, o voce exclama:

- Asteapta!"