Geniala cartea, după 2 capitole am avut o revelație care mi-a adus multă pace, deși erau niște lucruri despre care eram convinsă ca sunt conștientă: Când încercăm sa fim mai buni, sa fim altruiști, să avem compasiune riscăm să uităm de noi înșine. Această tendinta pleacă din judecăți primite de la ceilalți, părinți, etc, din sentimentul de rușine. În situația asta umbra este egoismul, care, cu cât încercăm sa fim mai buni, crește pentru că uităm sa fim buni cu noi. Cand recunoaștem ca suntem egoiști, umbra (nevoia exagerata de a avea grijă de noi înșine care urlă din interior "am nevoie de mine") scade și se transformă în tendință echilibrată de a avea grija de noi înșine, re-devenim prieteni cu noi înșine.