Nu știu ce să spun sau cum să spun, dacă îți place Nora Iuga cu siguranță vei iubi volumul ăsta. Nu am cum să explic, nu știu cât de tipică sau netipică e cartea asta. Același stil caracteristic, versuri de oub ermetism necesar, mai ales dacă te axezi mai mult pe poezia contemporană. Un ton care nu ooate fi încadrabil, o poezie ce poate fi actuală oricând

E primul volum citit de la Daniela Luca, de fast e prima mea întâlnire cu poezia Danielei Luca. Scrie o poezie în care simți o forță diferită, comparativ cu poezia contemporană, de parcă e infuzată într-o feminitate ce amintește de muzica bossa nova sau poate ceva la granița dintre jazz și blues, nu știu de ce m-a dus cu gândul la Melody Gardot, fix sensibilitatea și delicatețea aia, cumva marcată de un vag tragism, are un mod de a scrie foarte asumat, cu o fină intertextualitate, amintind de povești de dragoste mai vechi. Aș spune că are o stare poetică „tipică”, versurile sunt pline de nostalgie.