Nu pot spune ca a fost pe gustul meu. Te lovește din prima zidurile de test, asa cum este toată cartea. Este buna ideea sa înceapă cartea cu o fraza de la final și cum la sfârșit aflam ca totul este scris de Tom, romancierul din perspectiva Serenei. Dar nu-mi place de nicio culoare cum este construita Serena. Este oarecum aeriana, pierduta în lumea ei, nu-i potrivita sa fie spioana, uneori este prostuta, se îndrăgostește prea usor de toate specimenele și ii place sa se joace cu Max. Cel puțin pe iubitul Max îl găsesc. Putea spune de la bun început ca are logodnica, sa nu dea speranța. Ca apoi sa vina ca un câine plouat la Serena noaptea, și beat, sa ii spuma ca o iubește și a rupt logodna ca să fie cu ea. Nu face asta decât, după ce afla ca Serena sa cumplit cu Tom. Apoi începe răzbunarea care îl va distruge pe el, Serena și Tom. Acțiunea a fost nițel lipsa

Tipu e obsedat de fericire și amintiri. Înțeleg ca omu e chinez și a crescut, probabil, greu, dar deveneau enervante personajele negativiste, depresive, apatice. Jumătate de carte na avut treaba cu titlul, iar cealaltă jumătate te cam gata în ceata

Cartea este scrisa foarte bine, îți menține atenția. Dar nu este ceasca mea de ceai, este tulburătoare. Este genu de carte pentru care cei religioși ar spune ca este o blasfemie, un păcat, poate cei extremi ar cere îndepărtarea cărții.

Eu n-am descoperit umorul debordant din descriere. Imaginația este foarte prezenta. Personajul se crede Dumnezeu uneori, are halucinații, traume, se droghează, bea de stinge, câinele vorbește cu el. Sincer, câinele e singurul personaj de-mi place din carte. Este descrisa foarte bine nebunia unei persoane, dar nu-mi plac personajele. Cred ca este singura carte de am citit-o cu atât de multe citate din Biblie. Mai este și un catalog de melodii. Ma așteptăm la altceva din descriere, cartea nu a fost pe gustul meu