Unii ar zice beton. Altii ar zice cool. Altii ar zice misto. Eu zic ca mi-a placut, foarte, foarte mult si ca recomand aceasta prima parte din seria ”Bill Hodges”, in special celor care sunt amatori de thriler si suspans , fara fantome, draci din dulap sau alte chestii de genul asta. De-abia astept sa citesc si celelalte carti din seria ”Bill Hodges”.....

O carte politista. Normala. Nu ma simt entuziasmat. Insa cred ca o sa mai cumpar macar o carte scrisa de Ragnar Jonasson. Nu vreau sa imi masor nivelul entuziasmului fata de un autor dupa doar o carte citita.....

Ce ar putea sa fie spus despre o carte foarte buna? Stiu eu? Vai! Mi-a placut! M-a tinut cu sufletul la gura pana la sfarsit. Nu am putut sa las cartea din mana pana nu am terminat-o. Nici nu am mancat....Etc,etc,etc...Ideea este ca prima carte din aceasta serie si anume ” Trei secunde” nu se mai editeaza ( momentan), iar eu nu am apucat sa o citesc ( din pacate)...Pe scurt, recomand aceasta carte si toate cartile scrise de catre cei doi, si anume Roslund si Hellstrom...

Suspans. Thriller. Psihologic, dar thriller. Memorii afectate. Roman palpitant si antrenant. O care bunicica. Recunosc ca de-abia asteptam sa vad cum se termina....

O frumoasa carte de...dragoste. Plina de multa fantezie. Ce nu am inteles niciodata la termenii de ”conspiratie”, ”conspirationisti ”, sau ”teoria conspiratiei” este de ce toti acesti termeni si expresii nu se refera la cei care de fapt se declara ”anticonspirationisti”. Adica se pun etichetele absolut aleatoriu...Nu zic ca au dreptate unii sau altii...Insa in momentul in care este etichetat cineva ca fiind ”conspirationist” pot sa ma gandesc la acel cineva ca la un veritabil ”anticonspirationist”...Adica nu cred ca e bine pentru sanatatea mentala ca orice se intampla in jurul nostru sa luam ca litera de lege daca este declarat intr-un anumit fel de ”autoritati” iar pe cei care nu cred in varianta ”oficiala” sa fie ”etichetati” ca si ”conspirationisti”...Pentru ca ramane intrebarea: Dar de ce nu ar fi ,domnule, invers? Si cartea asta se ocupa si de asa ceva....Ca vorba aceea, subiectul e JFK....Oricum, e o carte care merita citita. Recomand!

Este prima carte pe care o citesc din seria Inspectorul Gamache....Partea proasta este ca am cumparat ca Pacala una dintre ultimele carti din aceasta serie. Facand niste sapaturi am constatat ca din aceasta serie scrisa de Luoise Penny fac parte 18 carti. ....Eu am cumparat-o pe a 15-a...Tinand cont ca mi-a placut ce am citit, voi mai lua carti din aceasta serie. Felicitari editurii si celor care au facut ce trebuia facut sa apara si in limba romana carti din aceasta serie. ...Din pacate sunt doar 6 carti aparute in limba romana ( din 18 ). Poate o sa se faca demersuri sa apara toate cartile din aceasta serie in limba romana....Sper...))

Este clar. Este o linie de frontiera intre gusturi. Si se spune ca despre gusturi nu de discuta. ..Ideea este ca iti place ceva sau nu iti place. Pur si simplu. Fara argumente. Stephen King este genul de scriitor care se pozitioneaza clar pe un anumit gen literar. Care iti place sau nu. Cartea e scrisa remarcabil O recomand pentru cei care sunt adeptii acestui stil, stil in care probabil Stephen King este printre cei mai buni, daca nu cel mai bun.

Am fost placut surprins de primirea cadou a acestei carti. A fost una dintre cartile mele preferate in copilarie. Si colac peste pupaza, cea pe care o aveam eu era si intr-o stare deplorabila, aproape ferfenita. Multumesc pentru cadou.

Este o idee buna cu aceasta gazeta. Este o forma de promovare a literaturii, a scriitorilor si a relatiilor placute cu clientii..Poate fi o metoda utila pentru a face reclama multor lucruri legate de lumea cartilor.

Calin Hentea este unul dintre favoritii mei. Recomand cartea cu pricina ca si orice alta carte scrisa de acest scriitor. Poate sa fie bland atunci cand e aspru si invers. Ne scuteste de propaganda intalnita in cartile care se ocupa cu subiecte istorice....Recomand .

Cartea este ca un pansament pentru cei care s-au saturat de lozincile servite zi de zi, dimineata, la pranz si seara....Antony Sutton ne da de gandit, oferindu-ne o portie de indoiala asupra faptului ca lucrurile pot fi doar albe sau negre. Ne ofera un gri la care sa reflectam....Recomand.

Imi place stilul ...Nu prea m-am omorat dupa intriga expusa, insa recunosc faptul ca modalitatea de a ataca subiectul a fost foarte, foarte interesanta. E o scriitoare foarte buna, dupa parerea mea.

Este o carte scrisa pe principiul” Sa fie bine ca sa nu fie rau”...Are si idei interesante, insa nu mi se pare nici pe departe o carte educativa.....Experienta cuiva nu e niciodata un factor educativ. .Te poate inspira, eventual. Te poate incarca cu insufletire, elan capitalist sau incrancenare plina de lacomie.. Poti prelua anumite idei si sa incerci sa le aplici cu eroism pe piata capitalista....Totusi, una peste alta, mi s-a parut o carte care are niste idei foarte interesante. Cand am terminat de citit cartea ma obseda o idee: Oare cine ar mai munci pentru cei pentru care banii muncesc, daca toata lumea ar pune banii sa munceasca pentru ei ?