Cartea lui Cosmin Perţa este una a revoltei în faţa unei lumi violente, nepăsătoare şi lipsite de compasiune. Poezia lui este scrisă cu un ochi lucid, care taie precis, ca un bisturiu, în tenebrele sufletului, în spaimele de zi cu zi, în sentimentul de mediocritate şi de neputinţă. Cosmin Perţa caută cu disperare în jurul său, dar şi în sine, eroi, caută principii şi moralitate. În schimb, găseşte doar oameni obişnuiţi, cu sufletul scălâmb, cu slăbiciuni, chinuiţi de temeri până la limita nebuniei. Este exact lumea în care trăim azi, lumea despre care Cosmin Perţa spune că nu are nimic de a face cu lumea în care şi-a trăit copilăria, undeva, pe dealurile din Nord. Limbajul pe care îl foloseşte poetul devine uneori violent. Asta pentru că nişte cuvinte obişnuite nu ar putea să încapă toate grozăviile prezentului. De aceea, limbajul trebuie spart, trebuie reinventat şi adaptat noilor realităţi. Puterea de a modela limba le aparţine poeţilor adevăraţi. Iar Cosmin Perţa dovedeşte, şi prin acest volum, că este un poet adevărat, chiar dacă este încă tânăr. Un poet care trăieşte dureros realitatea şi care scrie cu sunetul unui ceas deşteptător.

Din toată poezia, prefer poezia contemporană. Pentru că ea are cea mai mare putere de a-mi pătrunde în suflet. Inevitabil, suntem legaţi prin mii de sfori invizibile de timpurile pe care le trăim. Simţim altfel decât părinţii noştri, şi cu siguranţă mult diferit faţă de bunici. Nu-mi plac textele siropoase, nici cele care aşază femeia pe un piedestal. Femeia este o fiinţă din carne, o fiinţă cu nervi, o fiinţă cu zile bune şi zile proaste, cu speranţe, dar şi cu eşecuri. Este o fiinţă cu lumini şi umbre. Aşa că textelor clasice le prefer prospeţimea textelor contemporane, care surprind cu un ochi ascuţit toate aceste contraste. Asta face şi poezia. Iar poezia de dragoste... ei, cine poate să-i reziste? Dacă nu eşti un cititor asiduu de poezie, dar eşti dispus să încerci ceva nou, această carte îţi este recomandată. Sensibilitate şi umor, tristeţe şi nostalgie, toată salata de sentimente se regăseşte în ea. Primii fiori ai dragostei, iubirile neîmplinite, viaţade cuplu, despărţirile sunt tot atâtea unghiuri ale iubirii pe care poezia le surprinde. Iar selecţia aceasta de autori, atâtde variată, nu te lasă să te plictiseşti. Recomand cu căldură!

Ion Mureşan este un clasic în viaţă. Poezia sa surprinde mereu prin profunzime, dar nu este vorba despre o înţelepciune ursuză, ci de una bonomă, spusă în cuvinte jucăuşe, ca şi cum ar fi rostită de un copil. De altfel, referirile la copilărie, la cântecele şi jocurile ei nu sunt puţine. Ion Mureşan este poetul care ne dezvăluie o lume nouă: lumea marginală a alcoolicilor, acei oameni pe care viciul îi face să fie detestaţi de societate, şi pe care, uneori, îi apucă ruşinea. Doar că ei se află cel mai aproape de peretele raiului, în care se găseşte o gaură numai bună de privit. Ion Mureşan scrie şi o frumoasă poezie erotică, poemul inspirat de muza de la Satu Mare fiind edificator în acest sens. Cartea aceasta este o antologie care cuprinde poeme selectate din mai multe volume, dar şi câteva inedite. Devine, astfel, interesant pentru cititor să urmărească evoluţia poetului de-a lungul vremii. Cert este că nu poţi fi un cititor adevărat dacă nu ai în bibliotecă o carte de Ion Mureşan. Iar dacă nu doar o ai, ci o şi citeşti, cu siguranţă te vei îndrăgosti de ea.