O poveste frumoasă, însă într-o traducere foarte slabă! Abundă în repetiţii, la care se adaugă câteva greșeli de tipar. Dezamăgită de Editura Litera, aveam alte așteptări.

O recomand ca pe o lectură atractivă și utilă. Este povestea lui Novak Djokovic, ajuns numărul 1 mondial în tenis, după schimbările pe care le-a făcut în dietă - renunțarea la gluten, lactate și zahăr - și a succesului pe care l-a avut după ce a făcut acest lucru. Și după frustrările de a pierde în 2010 Openul Australian în fața lui Tsonga și de a nu fi până atunci, cu toată strădania, la nivelul lui Nadal sau Roger Federer... Născut și crescut la Belgrad, l-a salvat pâinea în timpul războiului din Kosovo. Apoi, părinții săi au avut aici o pizzerie. Așa că nu i-a fost ușor, povestește: "Poate-ți plac grâul, secara și alte cereale din care se face pâinea, pastele și alte produse de patiserie. Dar, crede-mă, nu-ți plac mai mult decât mi-au plăcut mie". Îndemnul este de a încerca măcar 14 zile, după care fiecare vede diferența și poate decide. Pe lângă pledoaria pentru o astfel de dietă - susținută într-un limbaj simplu, nu lipsit de umor și pe înțelesul cititorului care nu practică neapărat vreun sport, de argumente științifice și personale -, vă alegeți cu câteva metode de testare a sensibilității la anumite alimente (inclusiv "testarea kinestezică a brațului"), cu câteva idei despre conceptul de "slow food", cu exemplificări de exerciții fizice sau posturi yoga accesibile oricui, cu pagini bune despre alimente care pot fi consumate, ba chiar și cu vreo 20 și ceva de rețete (mic dejun, smoothies, prânz, gustări, cină) pe care Djokovic le numește "rețete care îmi hrănesc succesul". Pe mine m-a "prins" textul - e și motivațional, și util prin informațiile pe care care le oferă.