Portretele din paginile acestei carti se bucura de penita unui observator pe cat de atent, pe atat de blajin. Gabriel Dimisianu trimite o raza buna asupra tuturor celor despre care scrie, fiindca miza volumului de fata nu e revansa, ci evocarea. Chiar si cei care au (au avut) destule a-si reprosa pe drumul vietii il gasesc pe autor pregatit sa le acorde circumstante atenuante. Gabriel Dimisianu scoate la iveala scriitori uitati (Ury Benador, Georgeta Mircea Cancicov, Marcel Mihalas, Mihail Crama), se inclina in fata marilor nume carora le-a stat, fie si vremelnic, in preajma (Tudor Arghezi, Tudor Vianu) si isi aminteste de furiile reale sau jucate ale unor sefi de breasla sau de revista (Zaharia Stancu, George Ivascu). Atent la fiecare schimbare de temperatura ideologica – dogmatism, dezghet, restalinizare etc –, Gabriel Dimisianu nu uita ca scriitorul este un personaj care creeaza personaje si se cuvine evocat nu doar in dimensiunea lui de artist, ci si in firescul lui uman. De aceea, Amintiri si portrete literare e o carte de cert interes. O suma de portrete in tuse fine. Un snop de povesti spuse fara emfaza si ifos didacticist, ci doar cu buna-dispozitie, talent si duiosie.