Din nenumaratele intamplari pilduitoare si povesti cu talc pe care oamenii iubitori de intelepciune le-au adunat de-a lungul istoriei de doua mii de ani a crestinatatii oricine poate primi dezlegarea nedumeririlor, intarire in ne-cazuri si sovaieli, seninatate in mahniri, ferire de prirnejdii viitoare, dar si simpla placere a unei lecturi pline de miez si calauziroare la adevar. Asemenea istorisiri - povesti adevarate din vietile marilor nevoitori si parabole cu inteles adanc - sunt cuprinse si in cartea de fata, ce poate fi citita cu placere si cu folos la orice varsta si in orice imprejurari.

Fragment:

" O dată, nişte călugări vorbeau despre smerenie şi despre faptul că, pe cât se apropie mai mult omul de Dumnezeu, pe atât îşi dă seama mai bine de păcătoşenia sa. Un pelerin - orăşean bogat - a auzit intâmplă-tor discuţia lor şi s-a mirat:
- Cum se poate aşa ceva? Atunci, unul dintre călugări i-a zis:
- Domnule, spune-mi, cine crezi că eşti în ora-şul tău?
- În oraşul meu sunt omul cel mai bogat şi mai de vază.
- Dar dacă te duci în capitala provinciei, aco-lo cine eşti?
- În capitala provinciei sunt cel mai mărunt dintre bogaţi.
- Dar dacă te duci la Constantinopol şi te apropii de împărat, cine vei socoti că eşti?
- Lângă împărat aş zice că sunt ca un sărac.
-Aşa e şi cu sfinţii — a zis călugărul. Cu cât se apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât îşi văd mai limpede păcătoşenia.


Un pustnic a fost ales arhiereu. S-a impotrivit multă vreme, dar credincioşii au stăruit, aşa că a fost constrâns să se învoiască — şi se gândea în sinea sa:
— Nu ştiam că sunt vrednic de asemenea cinste. Pesemne că în mine este, totuşi, ceva bun. Noaptea i s-a arătat îngerul şi i-a zis:
— De ce te mândreşti? Norodul a păcătuit, şi faptul că te-au ales pe tine episcop este spre pedepsirea lor, că din toată pustia tu eşti cel mai rău. "