Trebuie sa stim ca singura certitudine o ofera pocainta, si deasupra acesteia trebuie sa punem orice piatra a temeliei duhovnicesti. Doar pocainta sa-I cerem continuu lui Dumnezeu, nimic altceva in afara de aceasta! Nu trebuie sa cerem lumini, minuni, profetii si harisme, ci doar pacainta! Pocainta va aduce smerenia, smerenia va aduce Harul lui Dumnezeu, pentru ca la cei smeriti vine neaparat harul dumnezeiesc. Prin urmare, pocainta este indispensabila pentru mantuirea noastra, si cand o avem, va veni harul lui Dumnezeu si ne va invata ce trebuie sa facem pentru propria noastra mantuire si pentru mantuirea semenilor nostri daca este nevoie.

    Cand simtim mila lui Dumnezeu ca o mare nevoie, atunci vom zice rugaciunea din toata inima noastra si vom simti dulceata mangaierii dumnezeiesti a preadulcelui Iisus inlauntrul nostru. Atunci inima noastra se va bucura, si mintea, si toata faptura noastra.

Doar atunci rugaciunea nu ne oboseste. Cand patrundem sensul ei, rugaciunea ne odihneste si putem sa ne rugam fara sa ne silim pe noi insine, ci indemnati de sarguinta care daruieste tot curajul duhovnicesc prin tresaltarea inimii. Atunci, oricat de impietrita ar fi aceasta, lacrimile izbucnesc si se scurg in ceasul rugaciunii. (Cuv. Paisie Aghioritul)

 

   “Scrisoarea a 12-a 

 

    Continutul scrisorii care urmeaza este in stransa legatura cu continutul celei de dinainte. Keti, dupa adormirea mamei sale, s-a nelinistit pentru soarta sufletului ei si a vrut sa afle de la Batran locul unde a mers. Batranul Paisie s-a rugat, le-a cerut si surorilor de la Suroti sa faca acelasi lucru, si, in final, a smuls de la Dumnezeu o veste multumitoare despre starea sufletului batranei. Scrisoarea contine si sfaturi duhovnicesti folositoare in lupta duhovniceasca personala a fiecarui credincios. 

 

      Sfanta Cruce, 12-3-1975 

    Sora Keti, bucura-te in Domnul! 

    Sa nu te nelinistesti pentru mama, este bine cu harul lui Dumnezeu. Mi-a venit greu sa-ti descriu imprejurarea din retinere si discretie. De Sfantul Andrei mi s-a intamplat ceva, la fel si de praznicul Sfintilor Trei Ierarhi. Uimitor este faptul ca unele surori imbunatatite din obstea monahala a Manastirii Suroti mi-au scris sa le spun ce mi s-a intamplat de Sfantul Andrei inainte sa le spun eu. Le-am scris sa faca rugaciune pentru mama ta si au primit instiintare de la Dumnezeu. Dupa doua luni mi s-a intamplat al doilea eveniment foarte multumitor si le-am scris sa-L slaveasca pe Dumnezeu. 

    L-am preamarit pe Domnul si pentru propasirea acelor suflete, care ca un radar au captat semnalele dumnezeiesti. Nu exista pricina pentru tine sa te nelinistesti si sa intri in agonie pentru sufletul ei. Doar cand daruiesti ceva sa spui ca aceasta este pentru sufletele celor adormiti. Lucrul acesta este de-ajuns. Toata viata ta, modul vietuirii tale inseamna o milostenie si o bunatate continua, prin urmare nu este nevoie sa te nelinistesti mai mult.

    Acum nu am nevoie de nimic, daca voi avea nevoie de ceva iti voi scrie cu tot curajul fratesc. Ceea ce doresc de la tine este sa-ti pui nadejdea in Dumnezeu pentru lucrurile greu de realizat din punct de vedere omenesc, ca sa scapi de angoasa si de neliniste. Increderea in Dumnezeu inseamna o rugaciune continua. Sa ai pace in afara si inlauntrul tau.”