Finalist la Center for Fiction’s First Novel Prize 2017 • New York Times Book Review Editors' Choice

 

Orfan de mic, crescut intr-un sat din Cehia de bunicii sai iubitori, Jakub Prochazka devine dintr-un cercetator modest primul astronaut al tarii. Cand o misiune periculoasa catre Venus ii ofera atat sansa de a fi erou, asa cum si-a dorit dintotdeauna, cat si un mijloc de a ispasi pacatele tatalui sau, fost informator comunist, Jakub se aventureaza curajos in necunoscut, lasand-o in urma pe Lenka, sotia si prietena lui cea mai buna. Singur in spatiu, Jakub traieste aventuri paradoxale si se imprieteneste cu o fiinta extraterestra absolut neobisnuita – reala sau imaginara? – cu care poarta discutii filosofice despre arta si iubire. Va mai reusi oare Jakub sa revina in siguranta la viata pe care a lasat-o in urma, pe Pamant?
 

Ai senzatia ca un episod din Star Trek a aterizat in Gluma lui Milan Kundera. - The Guardian

Este mai mult decat un roman SF alert si nebunesc... Kalfar are o minte atat de ingenioasa si atatea idei de explorat, iar scriitura lui e vie si sarcastica! O voce foarte distincta, imposibil de confundat. Un debut de o imaginatie frenetica, plin de vitalitate si originalitate. - New York Times

Convingator, ingenios si impresionant, romanul aduce in discutie felul in care ne lasam amprenta asupra istoriei. Dar adevarata sa misiune este de a demonstra ce ne defineste ca oameni – legatura profunda cu ceilalti.” – San Francisco Chronicle

 

Jaroslav Kalfar s-a nascut cu un an inainte de Revolutia de Catifea din Praga. La 15 ani a emigrat in Statele Unite si a invatat limba engleza din carti si desene animate. Detine un Masterat in Arte Frumoase de la New York University, unde a beneficiat de o bursa Goldwater si a fost nominalizat la E.L. Doctorow Prize. I s-a acordat National Endowment for the Arts Creative Writing Fellowship 2018. Locuieste in Brooklyn. Astronautul din Boemia este romanul sau de debut.

Fragment din volumul "Astronautul din Boemia" de Jaroslav Kalfar:

 

"- Nucleul te atrage spre el, a spus Petr. Pare sa aiba un camp gravitational de intensitate scazuta. Tu te simti bine?

- Nemaipomenit. In cat timp ajung la nucleu?

- La viteza asta, cam in douazeci de minute. Mai asteptam zece minute pana isi termina treaba colectorul, apoi activam propulsoarele, te scoatem de acolo si o sa-ti stabilizam de la Centru traiectoria inapoi catre Pamant. Iar apoi o sa te duci in laborator si o sa-ti pui mainile de aur la lucru.

- Receptionat.

M-am uitat in jur si am observat ca Hanus disparuse. Nu-i mai simteam prezenta in tample. In toata nava rasuna un ecou de smirghel frecat de metal. Am ascultat cu atentie, incercand sa-mi dau seama de unde vine, insa parea sa se auda de peste tot, un rasnit nemilos. JanHusl se invartea cu o viteza tot mai mare. Nucleul parea sa fie prea aproape. Solid ca o roca. Impenetrabil. 

Luminile de deasupra mea au palpait, la fel si Lataretul. O pala de aer rece mi-a invaluit umerii.

- E ceva in neregula cu sursa ta de energie, a spus Petr.

Scrasniturile s-au transformat intr-un suier constant. Luminile au inceput sa palpaie la intervale mai mari. Nava nu tremura, ci incepuse sa se clatine incoace si incolo, scuturata de vibratii foarte puternice, iar praful violet care se izbea de fereastra mea devenise atat de dens, incat Venus nici nu se mai vedea.

- Creste viteza, a spus Petr, cu glasul intrerupt de paraituri, smulgandu-si cateva fire din barba.

Senatorul Tuma statea langa el, cu un zambet prostesc inghetat pe buze si cu paharul de sampanie gol. Ospatarii angajati pentru eveniment se uitau cu gura cascata la ecrane.

Becurile de deasupra mea au explodat, cioburile lor mici si ascutite izbindu-se de protectia de plastic menita sa le impiedice imprastierea prin cabina. S-au aprins luminile de urgenta albastre, alimentate de un generator separat de sistemul de alimentare principal, acelasi generator care dadea curent si Lataretului. Tiuitul strident al alarmei a intrerupt acordurile blande ale Rusalkai. Mi-am concentrat toate gandurile asupra lui Hanus, sperand ca are sa se intoarca.

- Jakub, computerul principal a cazut. Ce se vede cu ochiuI liber?"