Umorul lui Ovidiu Eftimie, din romanul “Arhanghelul Raul”, nu a fost o întîmplare. Tînărul autor de “SF românesc” a comis-o din nou, cu “Bacalaureat”!

De data asta, localitatea Cornești este amenințată de un atac incredibil de puternic al hypercalacilor, cei care nu-i prea aveau la suflet pe exmeci, aceștia din urmă fiind un fel de aliați ai românilor (sau pămîntenilor în general, pentru că și în acest volum se pare că românii sunt stăpînii universului). Poate vă întrebați ce doreau de la mica localitate teribilii alieni? Ei bine, ei erau interesați de acapararea întregii cantități de substanță P., un combustibil rar, dar necesar pentru lungile și obositoarele călătorii intergalactice.

De la parizerul care crește în peșteri ca stalactitele la un Logan modificat în așa fel încît să facă față atacurilor OZN-urilor, de la un polițist superdotat intelectual la un țigan cu puteri nebănuite, avem și în “Bacalaureat” destule elemente psihedelice încît să ne distrăm cum trebuie citind textul. Este o carte scurtă, dar intensă. Capitolele poartă denumiri de probe de bacalaureat, ici-colo avem înjurături neaoșe, de niciunde aterizează un fragment în maghiară (netradus prin vreo notă de subsol)… Ce mai, stilul lui Eftimie lovește din nou!

Volumul este dominat de dialoguri iuți, cu replici scurte, dar Eftimie ne oferă din loc în loc și scurte “fișe monografice” despre oamenii, locurile și obiceiurile care creează atmosfera post-mioritică în care se desfășoară acțiunea cărții.