„Misiunea incredintata lui Luca – aceea de a gasi semne care prevesteau sfirsitul lumii – este o versiune fictiva a nelinistii resimtite de majoritatea crestinilor dupa caderea Constantinopolului.” (Philippa Gregory)

Traducere din limba engleza de Luminita Gavrila

Autor recomandat de Ioana Maria Lupascu in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

Fragment din roman:

"Celelalte femei au ajuns-o repede din urma pe fata, iar Luca a auzit-o scotand un vaiet ascutit de disperare cand acestea au prins-o si a vazut cum genunchii ii tremurau cand s-a prabusit la pamant sub greutatea lor. Si-a tras repede pantalonii si ghetele, si-a aruncat pelerina peste umerii goi, apoi a iesit grabit din odaia lui si s-a repezit in curte, ascunzandu-si pumnalul in teaca de la cizma. S-a ascuns in umbra zidurilor, sigur ca nimeni nu l-a vazut si hotarat sa observe bine chipurile in lumina neclara a lunii, ca sa le recunoasca atunci cand le va vedea din nou.
Portareasa a ridicat torta sa faca mai multa lumina in timp ce femeile au ridicat-o pe fata, doua tinand-o de subsuori, iar cea de-a treia de picioare. Cand au trecut pe langa el, Luca s-a tras inapoi, ascunzandu-se mai bine in intunericul din pragul usii. Au trecut atat de aproape de el, incat le auzea respiratia gafaita si suspinul incetisor al uneia dintre ele.
Era o priveliste din cale-afara de ciudata. Mana fetei atarna cand au ridicat-o de jos; acum era fara simtire. Parea ca lesinase cand au smuls-o de la poarta zavorata. Avea capul cazut pe spate, dantela scufiei de noapte ii atarna pe jos in timp ce o carau pe brate, iar camasa lunga de noapte se tara de pamant. Numai ca nu parea un lesin obisnuit. Fata era moale de parca murise, ochii ii tinea inchisi, chipul tanar ii era senin. Atunci Luca a scapat un mic icnet de groaza. Mana care atarna era strapunsa in palma, iar rana sangera. Cealalta mana ii fusese asezata pe piept si Luca a vazut o urma de sange pe camasa de noapte. Fata avea in palme rani ca dupa crucificare. Luca a incremenit de groaza, straduindu-se sa ramana la adapostul intunericului si neputand sa-si ia ochii de la ranile foarte ciudate. Si-atunci a observat inca un lucru care i s-a parut si mai ingrozitor.
Toate cele trei femei care o duceau pe brate pe fata adormita aveau asternuta pe chip aceeasi expresie de imensa seninatate. In timp ce se chinuiau sa duca povara insangerata si fara cunostinta, toate trei suradeau, radiau de o bucurie venita dintr-un motiv tainic.
Si aveau ochii inchisi ca si fata.
Luca a asteptat pana ce femeile au trecut de el ca niste somnambule, cu pasul masurat, ca o garda de onoare, apoi s-a intors in camera de oaspeti si a ingenuncheat la marginea patului, rugandu-se fierbinte pentru indrumare si pentru a gasi, in ciuda indoielilor sale, intelepciunea de a descoperi ce lucru necurat se petrecea in locul acesta sfant si de a-l indrepta. "