Fragment din cartea "Cum de putem trai impreuna" de Pierre Manent

"Jean Baechler asociaza cetatea cetei si tribului in felul urmator: „Cetatea aminteste de ceata si de trib prin importanta primordiala a relatiilor personale si a contactului fizic dintre membrii societatii, dar ea e complet diferita de celelalte doua printr-o coeziune foarte puternica, o distinctie marcata intre public si privat si o institutionalizare foarte accentuata a politicului, pe care nu o regasim decat in natiune." E necesar acum sa ne oprim la cetate. 

Cetatea este punctul de pornire al oricarei reflectii politice un punct de pornire la care trebuie sa revenim mereu. Este nucleul originar al politicii europene si occidentale, care si-a luat paria si numele din ea: polis este termenul grecesc pentru cetatea care se autoguverneaza. In marile momente ale istoriei noastre politice, referinta la cetate se impune in mod natural, Revolutionarii francezi au visat la Sparta si la Roma republicana. Mai recent, in circumstante mai putin dramatice, desigur, cand in 1968 manifestantii strigau: „Alegerile, capcana pentru prosti!", ei cereau, in locul democratiei reprezentative, democratia directa, cea care si-a aflat expresia cea mai stralucita la Atena si, intr-o mai mica masura, in Roma republicana, Si chiar atunci cand se sustine, asa cum au facut autorii liberali dupa Revolutia Franceza, ca in conditiile lumii moderne cetatenia de tip antic nu mai este nici posibila, nici dezirabila, ei definesc libertatea moderna in raport cu experienta antica a politicului. Subliniez cuvantul experienta. Cetatea antica nu e doar o amintire mareata, o imagine stralucita, un prestigiu, totul depinde de o experienta fondatoare, de descoperirea a ceea ce pot si trebuie sa faca oamenii ca sa ajungi la dreptate si la fericire.

Este necesar sa descriem pe scurt viate cetatii, care reprezinta, alaturi de natiune, cea mai politica dintre formele politice."