Marin Buca este profesor la Universitatea de Vest din Timisoara. Si-a sustinut doctoratul la Universitatea Bucuresti cu teza intitulata Probleme actuale ale sinonimiei lexicale. De-a lungul a mai bine de patru decenii a desfasurat o laborioasa activitate stiintifica, axata in special pe probleme de semantica si lexicologie si concretizata in elaborarea unor remarcabile lucrari lexicografice: dictionare de sinonime, de antonime, de paronime, de expresii, de epitete, explicativ, de neologisme, precum si o monumentala Enciclopedie a gandirii aforistice romanesti.

Omonimele sunt cuvinte cu forme sonore identice (omofone), dar cu sensuri total diferite. In limba romana, omonimele pot fi de natura etimologica (cuvinte autohtone, mostenite sau imprumutate prezentand convergente fonetice) sau obtinute prin derivare. In general, omonimele pot fi individualizate cu ajutorul paradigmelor, al contextului lingvistic in care sunt utilizate, al apartenentei lor la grupuri lexico-semantice si stiluri diferite. Cunoasterea omonimelor este importanta atat pentru o intelegere mai profunda a structurii vocabularului, cat si din punctul de vedere al efectelor stilistice pe care acestea le pot crea.