Cine ar putea spune ca a multumi este ceva care ar trebui invatat, reinvatat? Fiecare din noi multumim asa cum respiram: automat, mecanic aproape, fara sa constientizam. Educatia din cei sapte ani de-acasa, pe care se presupune ca ii purtam cu totii in bagajul personal nu-si dezminte decat prin exceptie eficacitatea.
Multumim in stanga si-n dreapta, de zeci, sute de ori pe zi si este minunat ca o facem, caci fara „multumesc” lumea ar ... suna altfel. Dar nu despre acest multumesc as vrea sa amintesc acum. Ci despre un Multumesc mai... aparte, un multumesc care nu provine nicidecum din buna-cuviinta pe care parintii, bunicii ori educatorii ne-au pus-o in ghiozdanel de pe vremea cand eram copii.
E un Multumesc care izvoraste din adancul sufletului nostru si se indreapta, cu timiditate ori cu entuziasm, firav ori exploziv, printr-un gest ori printr-un cuvant scris sau rostit, printr-un suras sau printr-un cadou, catre destinatie ...
Destinatia poate fi o persoana pe care o cunosti si ti-a dat ceva, poate fi o persoana pe care nu o cunosti dar cumva, pe o cale nevazuta, a intervenit in destinul tau, poate fi o situatie care te-a adus mai aproape de visul tau, poate fi un incident minor care te-a indepartat de un accident major, poate fi un semn discret care iti arata menirea a carei evidenta nu se
lasa vazuta din noianul de posibilitati...
Destinatia unui Multumesc poate fi in prima sau in ultima instanta, fiecare zi, fiecare clipa in care ai sansa sa fii recunoscator pentru simplul fapt ca ESTI, poate fi Universul, poate fi Dumnezeu, cel in care crezi sau nu...
Am invatat riguros sa multumim fara ca, de multe ori, sa stim de ce multumim si cui multumim. Dar oare stim cu adevarat sa trimitem in jurul nostru energia multumirii, a recunostintei, pentru tot ceea ce ne inconjoara? Stim oare ca adeseori risipim cuvinte de multumire goale pe dinauntru, in timp ce ne zgarcim al naibii de tare cand e vorba sa oferim un adevarat Multumesc-Cadou cu valoare de nepretuit?
Stim oare ca putem, fara neaparat sa rostim „multumesc”, nici in gand macar, sa trimitem recunostinta noastra acolo unde ea trebuie sa ajunga? E de-ajuns uneori doar o privire, o tacere plina de intelesuri, o vibratie a corpului ori a sufletului nostru, o unda de energie luminoasa, o imbratisare, ori un zambet...
Important este (sa invatam) sa Multumim...
Modalitatea conteaza mai putin.
Aceste randuri sunt felul meu de-a multumi fiecareia, fiecaruia din voi, cei cu care impart bucuria de a ma exprima, de a darui, de a fi ...