Superbul roman-poem pe care vi-l recomand e pe muchia fluida dintre autobiografie si fictiv, dintre adevarul de viata si fabulatie poetica inspirata. Naratiunea la persoana intii a unei fetite de circari, care se teme ca mama ei va cadea din inaltul cupolei, unde atirna la propriu de niste fire de par, e de fapt o permanenta cautare a identitatii, intr-o lume fara repere si radacini. Romania, din care a plecat la trei ani, reprezinta pentru ea mincarurile specifice, gatite de mama in rulota, si vestile despre rudele ramase in tara lui Ceausescu, silite sa indure mizeria si umilinta cotidiana. Iar celelalte tari pe care le strabate cu circul, in Europa si America de Sud, nu sint pentru ea decit locuri de stationare temporara a rulotei. Asocierea intre prozaic si poematic, intre candoare si cruzime, intre prospetime senzoriala si angoasa, intre concret si metafizic fac din aceasta carte excentrica o dovada de har literar, o revelatie. - Adriana Bittel