Buna carte. Aici îl cunoaște pe Thomas, un alt copil, care sculptează toiagul Cântărețului cu momente din lungul poem pentru a-l ajuta pe acesta să țină minte versurile. Însă lucrurile se complică în momentul în care Annabella, bătrâna care o învață tainele colorării firelor de ață pe Kira, moare subit după ce-i spune tinerei că în pădure nu sunt monștri, iar Kira îi spune acest lucru lui Jamison. Recomand!

Am citit foarte repede cartea. Doar câteva ore mi-a luat, nu mai mult. Povestea e simpatică, drăguță, mai ales că oferă și câteva indicii cu privire la locul unde Jonas și-a sfârșit călătoria. Dar dincolo de o poveste interesantă în universul care a ținut suflete de cititor tremurând în buza unei prăpăstii în care un erou, Jonas, a sensibilizat milioane de inimi, nu avem mai nimic… Nu m-a impresionat povestea Kirei deoarece nu e suficient de veridică, relația ei cu cei care o înconjoară este una superficială deși ar trebui, până la urmă, să-și asume chiar un rol de izbăvitoare. Sau cel puțin asta lasă să se înțeleagă autoarea. Nici măcar un singur personaj din toate nu pare că este conștient de faptul că nu este doar un personaj într-o carte, ci că este o persoană care trăiește într-un univers distopic paranoic și crud. Nici măcar fantoma societății din care evadează Jonas nu salvează situația.

O poveste despre libertate, care ne invata sa pretuim fiecare persoana pentru ceea ce are special si sa protejam lumea in care traim.