"Ghepardul" e o carte singulara, mai intai fiindca poate fi socotita unica opera a scriitorului, cele cateva nuvele, eseuri si fragmente autobiografice rezistand doar cu greu in fata ei. Apoi, fiindca a avut un destin singular: respins rand pe rand de cateva mari edituri italienesti, romanul lui Lampedusa a fost publicat de editura Feltrinelli in 1958, la un an dupa moartea autorului, datorita exceptionalei intuitii a scriitorului Giorgio Bassani, consilier al editurii; "Ghepardul" a cunoscut un succes fulgerator (amplificat de ecranizarea de referinta a lui Luchino Visconti, din 1963), fiind incununat cu Premiul Strega - caz unic, in istoria literaturii italienesti, de acordare postum a unui premiu. In sfarsit, si poate in primul rand, fiindca a reusit, cum nu mai reusisera decat putine romane pana atunci, sa invaluie declinul unei familii si al unei intregi lumi in lumina ironic-melancolica a unui farmec dureros, punand mereu in ecuatie propria noastra conditie de oameni moderni fascinati de crepuscul.