Jim Nasturel si Lukas, cei mai indragiti mecanici de locomotiva din lume, pornesc intr-o noua aventura. Pe drum spre desertul de la Capatul Lumii le dau o mana de ajutor oamenilor marii, ii gasesc de lucru lui Nepomuk, dragonul-pe-jumatate, dar o si pierd pe Molly, mica locomotiva a lui Jim.
    Fragment din volumul "Jim Nasturel si cei 13 salbatici" de Michael Ende:

    “Jim ii privi pe pirati cu ochi mari. Era uimit de mandria aceasta a lor pe care si-o pastrau in ciuda tuturor nedreptatilor pe care le comisesera.
    — Daca va redau libertatea, intreba Jim, imi dati si voi cuvantul ca nu veti mai face rau nimanui?
    Piratii parura sa cada pe ganduri. Dupa o vreme, unul dintre ei spuse:
    — Mai avem ceva de rezolvat inainte sa ne aflam sfarsitul. Dragonul v-a ajutat sa ne gasiti, parca asa le-ai spus ieri prietenilor tai?
    — Da, raspunse Jim, fara el n-as fi reusit sa va inving.
    Piratul dadu din cap si-si privi fratii.
    — O sa-l cautam. Inca mai avem ceva de impartit cu el. Ne-a tradat.
    Jim il privi intrebator pe Lukas. Acesta pufaia ganditor din pipa.
    — Inca nu stiu ca s-a transformat intr-un Dragon de Aur al intelepciunii, ii sopti Jim prietenului sau. Crezi ca i-ar putea face ceva?
    — Nu cred, spuse Lukas cu seriozitate. Dar cred ca e nevoie ca dragonul si Cei 13 Salbatici sa se mai intalneasca o data.
    Jim se intoarse din nou spre pirati si le zise:
    — Eu stiu unde e dragonul acum. Nu-l puteti gasi daca nu va duc eu la el. Jurati-mi ca nu vreti sa mai faceti rau altcuiva!
    — Juram! raspunsera toti piratii in acelasi timp, printre dinti.
    Apoi Jim se ridica si le desfacu tuturor legaturile. Cei prezenti il privira cu respiratia taiata. Piratii se ridicara si ei, urmarindu-l pe Jim fara sa inteleaga ce se intampla.
    — Deci, spuse Jim, dupa ce-l elibera pe ultimul dintre ei, acum urcam toate comorile pe nava si pornim.
    O clipa piratii parura nehotarati, dar apoi ii urmara ordinul. Fireste ca marinarii pusera si ei osul la treaba, asa ca pentru o vreme se intampla un lucru care cu greu putea fi imaginat: marinari onorabili si pirati neinfricati carau impreuna cufere pline de bijuterii si gramezi de stofe scumpe.
    — La naiba, baiete, spuse Lukas, pufaind cativa norisori de fum, asta e o miscare indrazneata.
    — E ca si cum as astepta cu gura deschisa sa-mi intre sapte pesti otravitori in burta, adauga capitanul. Daca ar exista un pieptene in pestera asta si m-as pieptana cu el, mi s-ar face parul maciuca. Spuna fiecare ce-o vrea, dar printul Myrrhen a facut singurul lucru rezonabil. Sunt un lup de mare batran si oamenii mei nu sunt lipsiti de experienta, insa n-am sti sa iesim niciodata din uraganul asta. Un marinar serios nici n-ar visa sa incerce ceea ce reusesc sa faca dracii astia. Recunosc, a fost o miscare nechibzuita, dar Jim Nasturel a castigat.”