Jurnal De La Saisprezece Ani. Adolescentul
Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul sunt doua dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata. Fie ca e vorba de agonia bunicului, evocata deopotriva cu compasiune si exasperare, fie ca e rememorata iubirea interzisa, platonica pentru un coleg de liceu, regasim in aceste pagini cateva dintre temele care l-au urmarit pe Kawabata de-a lungul vietii: sentimentul pierderii ireversibile a celor dragi, singuratatea, dificultatea de a surprinde adevarurile ultime, fragilitatea dragostei.
„Ceea ce mi s-a parut cel mai straniu cand am descoperit jurnalul a fost faptul ca nu-mi aminteam deloc de viata de zi cu zi povestita aici. Daca nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi disparut? M-am uitat in urma dupa amintirile vechi si m-am gandit la ce pierd oamenii odata cu trecutul lor.
si acum mi se pare straniu faptul ca am trait zilele astea si nu-mi amintesc de ele – prima dintre problemele pe care le prezinta Jurnalul. Chiar daca nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine sa cred ca pur si simplu au disparut, ori s-au pierdut undeva in trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificatiei timpului si a vietii. Am certitudinea, insa, ca pentru mine este un punct de reper, un indiciu.“ (Yasunari KAWABATA)
YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925, si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar in 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007; 2014), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009), Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013) si romanul aparut postum Tanpopo (Papadii, 1972).
PRP: 25.48 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
9.00Lei
9.00Lei
25.48 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Jurnal de la saisprezece ani si Adolescentul sunt doua dintre cele mai cunoscute scrieri autobiografice ale lui Yasunari Kawabata. Fie ca e vorba de agonia bunicului, evocata deopotriva cu compasiune si exasperare, fie ca e rememorata iubirea interzisa, platonica pentru un coleg de liceu, regasim in aceste pagini cateva dintre temele care l-au urmarit pe Kawabata de-a lungul vietii: sentimentul pierderii ireversibile a celor dragi, singuratatea, dificultatea de a surprinde adevarurile ultime, fragilitatea dragostei.
„Ceea ce mi s-a parut cel mai straniu cand am descoperit jurnalul a fost faptul ca nu-mi aminteam deloc de viata de zi cu zi povestita aici. Daca nici eu nu-mi amintesc de zilele astea, oare unde s-or fi dus? Unde-or fi disparut? M-am uitat in urma dupa amintirile vechi si m-am gandit la ce pierd oamenii odata cu trecutul lor.
si acum mi se pare straniu faptul ca am trait zilele astea si nu-mi amintesc de ele – prima dintre problemele pe care le prezinta Jurnalul. Chiar daca nu-mi aduc aminte de zilele astea, nu-mi vine sa cred ca pur si simplu au disparut, ori s-au pierdut undeva in trecut. Dar Jurnalul nu este o lucrare despre memorie sau lipsa ei. Nu e nici un comentariu asupra semnificatiei timpului si a vietii. Am certitudinea, insa, ca pentru mine este un punct de reper, un indiciu.“ (Yasunari KAWABATA)
YASUNARI KAWABATA s-a nascut la Osaka, in 1899. In 1924 a absolvit Universitatea Imperiala din Tokyo. A debutat in 1925, si doi ani mai tarziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar in 1948 si-a castigat definitiv notorietatea cu romanul Tara zapezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeste Premiul Nobel, in 1968, motivatia juriului fiind „maiestria lui literara, care exprima cu mare sensibilitate esenta spiritului japonez". S-a sinucis in aprilie 1972, la mai putin de doi ani dupa moartea prietenului sau, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute carti ale sale se numara O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007; 2014), Lacul (Mizuumi, 1954; Humanitas Fiction, 2012), Sunetul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2010), Frumoasele adormite (Nemureru bijo, 1961; Humanitas, 2006; 2009), Vechiul oras imperial (Koto, 1962; Humanitas Fiction, 2009), Frumusete si intristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000; Humanitas Fiction, 2013) si romanul aparut postum Tanpopo (Papadii, 1972).
Detaliile produsului