Realitatea juridica actuala indica o tendinta crescuta a administratiei romane in adoptarea de acte administrative normative prin care se doreste reglementarea unor domenii variate atat de interes local, cat si national, tendinta determinata, pe de o parte, de procesul lent si anevoios de adoptare a legilor de catre Parlament, iar pe de alta parte, de nevoia lamuririi, explicarii si interpretarii lacunelor, necorelarilor ori redactarii defectuoase a legii sau de intentia de „a adapta” legile in interesul propriu.

 

Din perspectiva statului de drept, administratia nu poate actiona decat pentru executarea legii sau prin adoptarea de acte de legiferare secundare, numai in baza unei abilitari legislative exprese si nu poate actiona contra legii. Privit ca un izvor de drept, actul administrativ normativ este singurul care poate fi cenzurat de catre instante ordinare, ceea ce ii confera un loc aparte in ordinea constitutionala. 

 

Pe fondul insuficientei intelegeri a naturii si efectelor juridice ale actului administrativ normativ si lipsei unui cod administrativ, lucrarea isi propune sa trateze tema cat mai cuprinzator, prin comentarii, explicatii, aplicatii teoretice si practice privind actul administrativ normativ, astfel incat sa constituie un instrument util pentru specialistii in domeniul dreptului administrativ.