Dorinta de a fi corect istoric, prin denigrarea trecutului in sensul inculcarii unor idei gresite sau a unor clisee care nu respecta realitatile unei epoci, a unor fapte demonstrate prin dovezi, nu inseamna adevar istoric, ci manipulare. Si aceasta deoarece in confuzia care domneste in mentalul colectiv intre istorie si memorie se uita ca “istoria gandeste, explica, analizeaza. Memoria se bazeaza pe reminiscente si pe sentimente cu tot ce au ele subiectiv: omisiuni voluntare si involuntare”. Si aceasta deoarece au roluri diferite: istoria de a face cunoscut, memoria de a aminti. Psihologii afirma pentru cei care isi scriu memoriile ca atunci “cand ne amintim un eveniment din trecut, ne amintim de fapt ultima oara cand ne-am amintit de el”. Nu ne amintim evenimentul in sine, ci amintirea lui. In conculuzie, memoria este predispusa spre manipulare, istoria spre adevar.