Am fost atrasa de titlu. Penteu ca marea...marea. :) Cand atmosfera devine mai placida, apare cate o reflectie de viata, cate un personaj, cate o atmosfera, care iti mentin atentie acolo. "Niciodata nu renuntam total la o placere, nu facem decat sa o schimbam cu o alta"

Pfuu... stufoasă carte, n-am ce zice! M-a cam dat peste cap Iris Murdoch cu mult lăudata ei carte. Dar i-am venit eu de hac! Nu că m-am dat în vânt după ea, ci pur și simplu fac parte din categoria cititorilor (poate ghinioniști) care nu pot abandona o carte, oricât ar fie ea de rea sau poate nepotrivită. Un regizor celebru de teatru se retrage în singurătate pentru aș scrie memoriile. Un bun prilej de a medita asupra vieții și a analiza unele evenimente din trecutul său. Toate bune și frumoase, până descoperă că în acest sătuc locuiește fosta lui mare iubire, acum căsătorită. Și ce iese? Un amalgam de sentimente de gelozie, posesivitate, invidie... Până la sfârșitul romanului, credeam că eu mă voi îneca. Cică (zic cititorii mai experimentați) această carte trebuie recitită ca să o savurezi din plin. Așa că e pusă în bibliotecă, mă așteaptă când voi fi la pensie.