Fragment din romanul „Mici focuri pretutindeni” de Celeste Ng”

 

„De cand venise pe lume, doamna Richardson dusese o viata ordonata si riguros organizata. Se cantarea saptamanal si, cu toate ca greutatea nu ii varia cu mai mult de un kilogram, un kilogram si jumatate - ceea ce, o asigurase medicul ei, se incadra in limite normale -, avea grija sa-si mentina forma fizica. In fiecare dimineata, isi masura exact o jumatate de ceasca de cereale Cheerios - portia indicata pe cutie -, folosind masura din plastic inflorat, pe care o cumparase de la magazinul Higbee la scurt timp dupa ce se casatorise. In fiecare seara, la cina, isi ingaduia un pahar de vin - rosu, fiindca la stiri spusesera ca este cel mai sanatos -, umplut pana la semnul fin trasat pe cristal. De trei ori pe saptamana se ducea la un curs de aerobica, verificandu-si tot timpul ceasul ca sa se asigure ca pulsul nu-i depaseste valoarea de o suta douazeci de batai pe minut. Fusese educata sa respecte regulile, cu convingerea ca functionarea adecvata a universului depinde de constiinciozitatea ei, si le urma cu scrupulozitate. Avusese un plan inca din copilarie si il respectase minutios: liceu, colegiu, iubit, casatorie, serviciu, ipoteca si copii. O masina cu airbaguri si centuri de siguranta automate. O masina de tuns iarba si o suflanta de zapada. Masina de spalat si uscator de rufe de la acelasi producator. Pe scurt, facuse totul in mod corect si isi cladise o viata buna, asa cum o dorise, asa cum isi dorea toata lumea. Si acum, iat-o aici pe Mia, o persoana complet deosebita de ea, cu o viata complet diferita de a ei, care parea sa-si stabileasca singura propriile reguli, fara a-si cere scuze pentru asta. Iar acest lucru, la fel ca fotografia dansatoarei-paianjen, i se parea doamnei Richardson deopotriva tulburator si ispititor intr-un mod straniu. O parte din ea ar fi vrut s-o studieze pe Mia ca un antropolog, ca sa inteleaga de ce - si cum - facea ceea ce facea. O alta parte insa - de care era doar vag constienta in momentul acela - se simtea nesigura, voia sa tina atintit asupra Miei un ochi vigilent, asa cum ai face cu o fiara periculoasa.”