Pelinul negru
Am copilarit, fara nici cea mai mica banuiala, intr-un loc contaminat radioactiv. Abia cand am inceput sa simt pe propria-mi piele urmarile, am inteles cat de acuta era grozavia, si cativa ani m-am intrebat continuu cine e de vina, de ce nu raspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum exista atatea victime subintelese, care n-au deloc glas.
Nu mi-am putut raspunde altfel decat scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetite nascute la cateva luni dupa dezastru a carei existenta e ca o franghie care, pe masura ce calci, se tot subtiaza, pana devine o sforicica ce sfarseste, inevitabil, prin a se rupe. Iar caderea nu inseamna strivirea pur si simplu de asfalt, ci scufundarea din uman in subuman. - Ioana Nicolaie
Fragment din cartea "Pelinul negru" de Ioana Nicolaie:
"Pelinul Negru. Sau Cernobil. Eu nu cunosc cuvantul Cernobil. Nu stiu nici ce e acela pelin. Se leaga doar de plasa plina de castraveti pe care o aduce mama de la Magura. Nu pentru ca acolo ar mai creste vreo leguma, dar daca buna cumpara ne face si noua parte. Cate un capat tot e amar ca pelinul, zice ea. Si buna e mai mare decat mama, si e un pic mai grasa. Are ochii verzi, nu ca un creion colorat, si nici ca paraul. Poate ca niste cleni pe care m-am chinuit sa-i prind cu mana cand am fost ultima data la Magura. Am coborat scara de lemn ce da in gradinuta si-am ajuns din doi pasi langa stanca. Si apa de pe Secaturi venise mare, puhoi, imi trecea de genunchi. Dar eu, ca o tutuana, am stat zdravan in mijlocul ei. Mormolocii se buluceau in locul linistit de dupa niste bolovani. Si-acolo mai sageta si cate-o spinare de peste, mica de tot, nici cat o palma. Cand e liniste, cele bune se aduna, iar cele rele n-au cum decat sa se spele. Iar matusa a venit cu un lighean plin cu haine de limpezit. Si-a dat jos slapii, a intrat si ea unde era bulboana mai mare, a scos un scaunel pe care l-a potrivit pe pietre si apoi a apucat maiul. Ce rochie cu vrejuri verzi, ca de fasole, avea! A luat cearsaful, l-a inmuiat bine, de s-a umplut de spuma paraul. Si n-am mai putut de bucurie, paream si eu un balonas care se duce spre apa cealalta, mai mare. Si-mi placea, pluteam pe deasupra lumii, si nu ca o repetenta dupa primul an. Iar matusa a rasucit ca pe-un baier cearsaful si l-a strans bine, ca sa-l poata izbi."
PRP: 29.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
27.55Lei
27.55Lei
29.00 LeiIndisponibil
Descrierea produsului
Am copilarit, fara nici cea mai mica banuiala, intr-un loc contaminat radioactiv. Abia cand am inceput sa simt pe propria-mi piele urmarile, am inteles cat de acuta era grozavia, si cativa ani m-am intrebat continuu cine e de vina, de ce nu raspunde nimeni pentru marile catastrofe, cum exista atatea victime subintelese, care n-au deloc glas.
Nu mi-am putut raspunde altfel decat scriind Pelinul negru – punctul de vedere e al unei fetite nascute la cateva luni dupa dezastru a carei existenta e ca o franghie care, pe masura ce calci, se tot subtiaza, pana devine o sforicica ce sfarseste, inevitabil, prin a se rupe. Iar caderea nu inseamna strivirea pur si simplu de asfalt, ci scufundarea din uman in subuman. - Ioana Nicolaie
Fragment din cartea "Pelinul negru" de Ioana Nicolaie:
"Pelinul Negru. Sau Cernobil. Eu nu cunosc cuvantul Cernobil. Nu stiu nici ce e acela pelin. Se leaga doar de plasa plina de castraveti pe care o aduce mama de la Magura. Nu pentru ca acolo ar mai creste vreo leguma, dar daca buna cumpara ne face si noua parte. Cate un capat tot e amar ca pelinul, zice ea. Si buna e mai mare decat mama, si e un pic mai grasa. Are ochii verzi, nu ca un creion colorat, si nici ca paraul. Poate ca niste cleni pe care m-am chinuit sa-i prind cu mana cand am fost ultima data la Magura. Am coborat scara de lemn ce da in gradinuta si-am ajuns din doi pasi langa stanca. Si apa de pe Secaturi venise mare, puhoi, imi trecea de genunchi. Dar eu, ca o tutuana, am stat zdravan in mijlocul ei. Mormolocii se buluceau in locul linistit de dupa niste bolovani. Si-acolo mai sageta si cate-o spinare de peste, mica de tot, nici cat o palma. Cand e liniste, cele bune se aduna, iar cele rele n-au cum decat sa se spele. Iar matusa a venit cu un lighean plin cu haine de limpezit. Si-a dat jos slapii, a intrat si ea unde era bulboana mai mare, a scos un scaunel pe care l-a potrivit pe pietre si apoi a apucat maiul. Ce rochie cu vrejuri verzi, ca de fasole, avea! A luat cearsaful, l-a inmuiat bine, de s-a umplut de spuma paraul. Si n-am mai putut de bucurie, paream si eu un balonas care se duce spre apa cealalta, mai mare. Si-mi placea, pluteam pe deasupra lumii, si nu ca o repetenta dupa primul an. Iar matusa a rasucit ca pe-un baier cearsaful si l-a strans bine, ca sa-l poata izbi."
Detaliile produsului