Cand ti se spune Pericol si esti un pusti rebel si dur, ai o reputatie de pastrat. Dar ce te faci cand scoala e chitita sa-ti puna bete-n roate, cu activitati facultative precum „Magie in bucatarie“ sau, si mai rau, „Porcul, vaca, oaia, capra“, iar mama vine si ea cu idei suspecte: petrecere de ziua ta la un centru spa, cu sauna si impachetari cu namol? Din fericire, cu un pic de ajutor din partea prietenilor si a unui porcusor de Guineea „fioros“, Pericol scapa cu reputatia nesifonata. Si nu oricum, ci incropind un proiect eco cum nu s-a mai vazut si organizand o petrecere de pomina.

 

Fragment din cartea "Pericol la petrecere" de Raluca Poenaru:

"La intrare ma opresc brusc. Trebuie sa-mi fac un plan. Doar nu poate oricine sa dea buzna in hoteluri de lux, cu rasuflarea taiata si cu o sacosa cu ochi de bou. Imi aranjez parul. Imi exersez zambetul. Strang bine in maini punga cu ochi si planurile. Ma duc direct la receptie. Un tip barbos si relativ antipatic pare hotarat sa ma infunde.
- Buna ziua! Imi puteti spune, va rog, doamna doctor chirurg oftalmolog Marinescu tot la sala 10 prezinta?
- Ce vrei, pustiule? Ia arata-mi si mie un act de identitate, zice barbosul cu superioritate.
- O caut pe doamna doctor Marinescu. Stiam ca la sala 10...
- Salile noastre n-au numere. Au nume. Si, daca nu-mi arati un act de identitate, trebuie sa parasesti... face barbosul pe importantul.
- Au nume, exact! Exact asa mi-a zis si mie doamna doctor, ma corectez, incercand sa par in largul meu.

-... tace barbosul, uitandu-se prin mine.
- Sa va explic! Doamna doctor Marinescu trebuie sa faca o operatie demonstrativa pe ochi! In direct, cu spectatori in sala!
-... tace cu superioritate barbosul.
- Ei bine, i-am adus ochii! soptesc eu misterios si arat spre ochii mei, asaaa, ca-n filmele cu mafioti.
-... tace barbosul usor enervat.
SMAF! ii trantesc cu o miscare teatrala punga cu ochi de bou pe tejghea. Barbosul se blocheaza! Casca niste ochi mai mari decat cei de bou de la mine din punga. Dar nu mai apuca sa spuna nimic. Usa hotelului se deschide si apare un domn. In costum, elegant. Un potential client. Barbosul ii zambeste larg si-mi face semn sa-mi vad de drum.
Ceea ce si fac. Inhat punga si o apuc la intamplare pe un hol. Casc gura in stanga si-n dreapta. Hmm... Nu cred ca sunt unde trebuie. Pe usi scrie: „Personal", „Administratie", „Materiale Curatenie". Nici vorba de sali elegante de conferinte cum imi inchipuiam eu! Deodata, de la „Spalatorie si Uscatorie" apare o doamna in halat verde. Cum ma vede, cum se repede la mine ca o closca la puisorul ei:
- Da' ce faci, mamicule, acilea? Te-ai pierdut? 

- Da, prind eu ideea din zbor. M-am pierdut de mami.
- Vaaai, bietul copil...
- Si mami e la conferinta la... incerc eu s-o trag de limba.
- E la Honolulu, mamicule! ma linisteste ea, speriindu-ma definitiv.
- Nu e doamna, la niciun Honolulu, e aici, in hotel!
- In hotel, mamicule, la sala Honolulu! Vezi dupa receptie, pe partea cealalta, dupa Havana. Da' si-a uitat pachetelul? se intereseaza doamna in halat verde si arata spre punga cu ochi."