Pe 5 ianuarie 2003, Ken Jones, fost membru al trupelor speciale britanice, este prins intr-o avalansa devastatoare in timp ce escalada salbaticia inghetata a Muntilor Fagaras, in incercarea de a atinge cel mai inalt varf din Romania, Varful Moldoveanu. Aruncat de pe o stanca, Jones isi recapata cunostinta doar pentru a se trezi invaluit de intuneric, separat de rucsac si provizii, suferind de hipotermie si prins in menghina unor dureri atroce cauzate de piciorul rupt si bazinul fracturat. Cu degeraturi groaznice si hemoragie interna, Jones reuseste sa se tarasca timp de trei zile pana la un refugiu, doar pentru a descoperi ca greul abia urma sa inceapa.

 

Istoria bataliei sale pentru viata este una a triumfului in fata adversitatii si a perseverentei in fata imposibilului. Impresionanta si inspirationala pana la ultima pagina, povestea supravietuirii lui Ken Jones reprezinta dovada vie si de netagaduit afortei spiritului uman.

 

Ken Jones este din Shropshire, vestul Angliei. Fost membru al fortelor armate britanice, Jones a facut parte din Regimentul Parasutistilor, unitatile de comando ale Fortelor Navale Regale si alte diferite unitati ale Fortelor Speciale Britanice. Ken este fondatorul seriei de evenimente Avalanche Endurance si Race Director al Fun Dance Race Series Special Forces Challenge. Este solicitat ca speaker motivational la evenimente si, in timpul liber, e indragostit de sport, aer liber, munte, curse de ciclism (lacare participa ori de cate ori are ocazia) si sah, fiind un jucator pasionat. Viata lui se imparte intre Lucca (Italia), San Diego (California) si Elan Valley (Tara Galilor).

Fragment din cartea "Prizonier in Carpati" de Ken Jones:

 

"Impactul scufundarii mi-a cauzat un soc usor, pierzandu-mi pentru moment orice capacitate de a actiona. Frigul si oboseala pareau sa ma prinda din urma si in cateva minute, situatia mea a trecut de la periculos la fatal. Ar fi trebuit sa ma rostogolesc in zapada de indata ce iesisem din apa, dar nevoia de a-mi lua geaca fusese prea urgenta ca sa raman fidel exercitiilor invatate in armata. Chiar si dupa ce m-am imbracat, nu paream sa pot genera suficienta caldura, asa ca era vital sa pornesc din nou la drum. Cuprins de un acces violent de frisoane am pornit, tarandu-ma prin intunericul infricosator al padurii, in timp ce corpul imi tremura in spasme incontrolabile. Nu am mers mult pana cand am bagat de seama ca am mainile goale. Imi uitasem manusile, asa ca m-am intors dupa ele. 

Abandonasem de mult planul de a scapa din ghearele padurii si de a ajunge la drumul forestier, acum ma deplasam doar ca sa raman in viata. Desi eram convins ca acestea sunt ultimele mele eforturi, luptam impotriva nevoii imperative de a ma odihni cu fiecare simt pe care il mai aveam; un fel de putere pe care nu stiam ca o am ma forta sa continui. Era ca si cum corpul meu si o parte adanca, ascunsa si inaccesibila a mintii mele, independente de propria-mi vointa, luptau pentru ca eu sa raman in viata. Valuri sinistre de ceata se lasau peste pamant, plutind la cativa metri de sol. Se deplasau in palcuri stranii si luau forma unor vartejuri care aratau ca niste fantome. 

Amurgul se pierdea in intuneric, in timp ce eu imi taram corpul prin aceste contururi tulburatoare. Pana sa-mi dau seama, intunericul se lasase total peste podeaua padurii. O tacere mormantala domnea printre copaci si odata cu ea, un sentiment de o imensa zadarnicie imi crestea in suflet. Nu stiu de ce, dar incercam sa balmajesc un strigat pentru ca cineva sa ma ajute. Incetase de mult sa-mi mai fie frica, doar ca nu voiam sa mor singur. Nu aici in munti si nu in felul acesta. Am insistat, facandu-mi drum printre copaci cu miscari pe care le credeam a fi cele din urma. Simteam ca totul este dincolo de controlul meu. Incepeam sa-mi simt capul greu si vederea incepuse sa mi se estompeze. Organismul era pe cale sa cedeze, corpul meu stingea luminile. Foarte aproape de impasul suprem, am simtit cum pierd orice speranta. Mi-am luat la revedere de la familie. Este un lucru ingrozitor sa simti cum tot ce ai iti aluneca printre degete, cum tu insuti aluneci in nefiinta."