Universul Harry Potter: Quidditch, o perspectiva istorica de Kennilworthy Whisp

O carte nepretuita, consultata aproape in fiecare zi de fanii jocului inventat de J.K. Rowling

 

Daca te-ai intrebat vreodata de unde vine smiciul de aur, cum au aparut bulgarii din Quidditch, sau de ce au Hoinarii din Wigtown satare de macelari pe robele lor, ai nevoie de Quidditch: O perspectiva istorica. E o carte nepretuita, consultata aproape in fiecare zi de fanii jocului.  

 

Drepturile de autor pentru aceasta carte vor ajunge la Comic Relief si la fundatia internationala de caritate a lui J.K. Rowling, Lumos, care vor folosi aceste sume pentru a continua sa imbunatateasca si sa schimbe vieti – misiune inca mai insemnata si mai uimitoare decat inhatarea in trei secunde si jumatate a smiciului de aur de catre Roderick Plumpton, in 1921.

Descopera aici Universul magic J. K. Rowling.
 

Fragment din volumul "Quidditch, o perspectiva istorica" de J.K. Rowling:

 

"Dupa cum stie orice vrajitor de varsta scolara, faptul ca zburam pe maturi este probabil cel mai prost pastrat secret al nostru. Matura nu lipseste din nicio ilustratie mageameasca cu vrajitoare si, oricat de ridicole ar fi aceste desene (fiindca niciuna dintre maturile zugravite de Mageamii n-ar putea ramane in aer nicio secunda), ele ne reamintesc ca am fost neglijenti prea multe secole ca sa ne mai surprinda ca maturile si magia sunt legate in mod inextricabil in mintea Mageamiilor.

Nu s-au aplicat masuri de securitate adecvate pana cand, prin Codul International al Pastrarii Secretului Vrajitoresc din 1692, fiecare Minister al Afacerilor Magice a fost facut direct responsabil pentru consecintele sporturilor magice jucate pe teritoriul sau. Asta a dus ulterior la aparitia, in Marea Britanie, a Departamentului de Jocuri si Sporturi Magice. Echipele de Quidditch care au ignorat ordinul ministerului au fost obligate sa se desfiinteze. Cel mai celebru in acest sens a fost cel al Petardelor din Banchory, o echipa scotiana renumita nu numai pentru nepriceperea la Quidditch, ci si pentru petrecerile pe care le dadea dupa meciuri. Dupa meciul din 1814 impotriva echipei Sagetile din Appleby (vezi Capitolul sapte), Petardele nu numai ca au lasat bulgarii sa zboare in noapte, ci au pornit sa prinda un Dragon Negru din Insulele Hebride ca mascota pentru echipa. Reprezentantii Ministerului Afacerilor Magice i-au interceptat in vreme ce zburau deasupra orasului Inverness, iar Petardele din Banchory n-au mai jucat niciodata.

In prezent, echipele de Quidditch nu joaca acasa, ci folosesc terenuri care au fost infiintate de Departamentul de Jocuri si Sporturi Magice unde se iau masuri adecvate contra Mageamiilor. Dupa cum bine zicea Zacharias Mumps in urma cu sase sute de ani, cele mai sigure terenuri de Quidditch sunt cele infiintate in zonele mlastinoase pustii.”