Sunt fragmente de jurnal din trei călătorii. O călătorie în Mongolia cu Șerban, o călătorie cu Iulian în Coreea și cu Cosmin în Japonia. Umorul frizează pe alocuri ironia și chiar sarcasmul, este puțin exagerat. 1. Mongolia: Am deschis cartea cu bucurie, pentru că aș vrea, de fapt aș fi vrut (după ce am citit-o, mai că am renunțat) să merg și în Mongolia. Pare că e mai nimic de văzut, oamenii au „modestie mentală”, faimosul festival de la ei reprezintă, pare-se, „jocurile olimpice ale cretinismului”. Iată cum arată oamenii de acolo: „fete cu fețe late și pleoape umflate ca și cum le-a tras curentul”. E o carte apărută în 2016, poate atunci puteai să te amuzi de cum arată diferite rase. Mai sunt și înjurături de mamă, adică sună „cool”. 2. Coreea: La diferență de doi ani, experiența mea a fost diferită, nimic de ridiculizat în experiența de la granița cu Nordul de exemplu. Iubesc mult oamenii, de aceea m-au mirat comentarii de genul: „Coreenii, decid, sunt la fel de stricați la cap ca japonezii” sau „ochelaristul ăsta cu față de panda stricat la stomac”, care sunt mai puțin flatante. Paginile sunt muiate în mult alcool, în toate cele trei țări poți bifa sigur asta. Oricum, aceste abateri sunt compensate cu câteva informații despre diferite obiective turistice. Pentru cineva care poate călători doar literar, aceste pagini de jurnal pot fi interesante, fiind prezentarea unor experiențe personale în locuri îndepărtate.

O carte scrisă cu umor despre locuri mai puțin accesibile pentru românul de rând. Cred, totuși, că aerul de superioritate nu își are rostul. De citit.

O carte frumoasa, efervescenta, revigoranta scrisa alert, neobisnuita, o surpriza plăcută. O noutate în domeniu pentru mine.