Supravietuitorii - Volumul 6: Furtuna cainilor

Descopera seria Supravietuitorii.

Cum isi imagineaza creatorii seriei Pisicile razboinice o lume dominata de caini

Sub cerul asemenea unei piei groase si intunecate, cainii ramasi in viata dupa Marele Marait isi continua lupta pentru supravietuire.

In urma cutremurului care a zguduit pamantul din temelii, oamenii au disparut, iar haitele de caini s-au raspandit peste tot in cautarea hranei si a apei. In aceasta lume devastata, pericolele pandesc la tot pasul. Norocel, odata un Caine Singuratic, s-a transformat acum intr-un erou al cainilor aflati in cautarea unor conditii de viata prielnice. Alaturi de membrii Haitei Salbatice, condusa de Dulce din postura de Alfa, Norocel spera ca va gasi, in cele din urma, linistea mult dorita.

Dar Lama, conducatoarea Haitei Cainilor Fiorosi, are cu totul alte planuri. Aceasta este decisa sa ii distruga, in numele unei vechi profetii. Ca si cum amenintarile din exterior nu ar fi suficiente, Norocel se confrunta cu viziunea unui viitor infricosator. In mintea lui se desfasoara imagini tulburatoare in care fiecare caine este nevoit sa lupte din rasputeri pentru a supravietui. Furtuna Cainilor este pe cale sa inceapa. Se anunta o perioada atat de cumplita, incat nimeni nu va scapa nevatamat din aceasta batalie.


Fragment din volumul al VI-lea al seriei "Supravietuitorii", "Furtuna cainilor", de Erin Hunter

"Norocel urmari picioarele lungi ale lui Dulce pasind usor pe iarba rece a crangului aflat in apropierea taberei. Ar fi vrut sa o intrebe incotro se indreptau, insa ceva ii spunea sa nu o faca. Inainta hotarata, culcand iarba la pamant.
"Banuiesc ca voi afla destul de curand ce are de gand sa faca, asa ca mai astept".
Cand ajunse la iazul strajuit de copaci, Dulce se opri. Aerul era umed si impregnat de mirosul Catelei-Pamant, asa cum devenea dupa cate o ploaie, insa cerul era senin, strabatut de lumina argintie a Catelei-Luna. Aceasta isi agita coada pe suprafata iazului, facand apa usor valurita a acestuia sa straluceasca. Oare si ea avea sa inghete asemenea paraului?
Dulce ramase pe loc, privind suprafata iazului, iar Norocel se aseza langa ea. Chipurile lor se reflectau fantomatic in luciul apei.
Dulce vorbi fara sa-si ia ochii de pe imaginea reflectata in apa a lui Norocel:
- Exista o parte a ceremoniei care se desfasoara numai intre Alfa si Beta - o parte de care niciun alt caine nu trebuie sa afle vreodata. Eu am trecut prin aceasta experienta in ziua in care am devenit Beta. Iar acum este randul tau. Trebuie sa-mi promiti loialitate si sa juri ca vei servi haita cu toata convingerea. Asta inainte de revenirea Cainelui-Soare. Astfel, in zori vei deveni oficial cainele Beta al haitei. Doar daca...
Dulce isi lasa capul in pamant, coborandu-si usor pleoapele, dupa care continua timorata: 
- ...doar daca nu cumva ai hotarat ca nu vrei sa fii noul Beta. Inca nu e prea tarziu sa te razgandesti.
Norocel se apropie de ea si ii linse afectuos o ureche.
- Nu vreau sa ma razgandesc, ii raspunse el pe un ton bland, incercand sa o linisteasca.
Dulce se uita la el.
- Ma gandeam doar ca... uneori esti greu de inteles. Esti cel mai viteaz caine pe care l-am cunoscut vreodata, insa nu pare ca vrei sa-ti asumi responsabilitatea. Inca imi amintesc ce mi-ai spus cand am scapat din Casa Inchisa: toate lucrurile acelea referitoare la faptul ca iti doreai sa ramai un Caine Singuratic."