Lui George Negrea nu-i e rusine sa cante despre Romania, la fel cum nu ezita sa preia cantece  din alte culturi. Muzica lui e simpla, curata, directa si sincera, artistul neavand nimic de castigat din patriotismul sau (care nu mai e la moda pentru ratacitii clipei, nu-i asa?), in afara de linistea propriei constiinte si de bucuria celor care se tem ca tinerii de azi nu mai vibreaza deloc la problema nationala. Ba vibreaza si, de aceea, nici slabiciunile acestui album nu sunt stridente in intregul care e o intoarcere la formele folkului primordial, bogat in chitare, flaut si percutie, ritmat cald, plin de spirit militant, cu o voce necosmetizata electronic, care spune cuvinte despre istorie, cultura si realitatile de azi. Satmarul a insemnat pe vremuri un mare focar de folk, cu stalpi ca Emilian Onciu, Octavian Bud, Cetatea... Ce punem in loc? Un raspuns incearca sa dea si Tara din noi, care e un cantec memorabil, cu reusita sa formula Noi plecam din tara noastra, tara nu pleaca din noi! Asa sa fie, si nu doar in cantece! - Andrei Paunescu