E o carte foarte micuta, poate mai degraba o nuvela decat un roman: intr-o discutie cu un prieten scriitor, fizicianul John Rivers ii ofera, ca inspiratie, o intamplare dramatica din chiar tineretea lui iar povestea sa, dezvaluita treptat-treptat, are intr-adevar toate ingredientele literaturii: personaje extravagante, roluri exemplare, o iubire interzisa, o alta neimpartasita, dorinta, morala, gelozie, idealismul adolescentei, judecati filozofice, gesturi tragice, un final teatral. Si totusi, argumenteaza John Rivers, daca literatura pacatuieste, pentru a fi credibila, de prea multa logica, viata nu este asa e si irationala, e si intamplatoare, e si prozaica.(view spoiler)[Pe scurt:Gazduit de profesorul sau pe care il admira cu tarie un savant de talie mondiala, laureat al premiului Nobel tanarul John Rivers devine in scurt timp un apropiat al intregii familii. Dar lucrurile incep sa evolueze periculos fata adolescenta a gazdelor ii scrie poezii dedragoste, in timp ce si el se indragosteste, dar de mama ei. Ea e Zeita, iar sotul ei, mult mai in varsta si dependent pana la paralizie de ea, e Geniul. Macinat intre respect si iubire, intre dorinta si educatia morala puritana, John Rivers o idealizeaza pe Zeita. Atunci cand ea i se strecoara, plansa, epuizata si disperata in pat (mama tocmai ii murise, sotul ii era grav bolnav), tanarul va fi in acelasi timp fericit si ingrozit. (hide spoiler)]Deci ce parere mi-a facut Geniul si Zeita? Chiar daca subiectul e cam banal si desfasurarea actiunii previzibila, cartea se naste de fapt din coliziunea intre realismul asumat (povestitorul, John Rivers, e nu doar un om de stiinta, dar si un adult experimentat care acum isi judeca tineretea cu detasare) si un ghem de judecati filozofice, metafore mitologice, exagerari si hiperbole incongruente care raman importante pentru acesta. E o combinatie stranie intre exaltarea si alb sau negrul adolescentei pe de-o parte si retrospectia metodica si justificativa, de cealalta parte. E o carte care poate surprinde si fascina mai ales la varsta adolescentei, cand esti cucerit de intensitatea sentimentelor, in care te regasesti cu usurinta, dar si ghicesti o amenintare surda. O carte, ca sa-l parafrazez pe John Rivers, despre trairi shakespeariene despre care vorbeste un profesor nu de colegiu, ci de universitate. Si de fizica, pe deasupra.Si in plus, are farmecul unor timpuri de mult apuse, al unei educatii clasiciste, al unei moralitati azi desuete...