Viata dupa viata. Investigarea unui fenomen: supravietuirea dincolo de moartea corpului fizic

In cartea sa, Viata dupa viata, Raymond Moody investigheaza peste o suta de studii de caz ale unor oameni care au experimentat "moartea clinica" si care au fost resuscitati.

Publicata pentru prima oara in anul 1975, aceasta explorare devenita clasica a vietii de dupa moarte a declansat o veritabila revolutie a atitudinii opiniei publice in raport cu acest subiect, facand din dr. Moody cea mai proeminenta autoritate la nivel mondial in domeniul experientelor in apropierea mortii. Viata dupa viata a schimbat pentru totdeauna felul in care este inteles fenomenul mortii, dar si viata insasi, fapt care explica vanzarea a milioane de exemplare unor cititori dornici sa inteleaga mai bine acest fenomen atat de misterios.

Istoriile iesite din comun prezentate in aceasta carte aduc dovezi ca moartea fizica este urmata de o alta viata, asa cum depun marturie cei care au ajuns in aceasta "lume de dincolo", dupa care s-au intors inapoi. Povestile lor prezinta similitudini izbitoare si au o natura absolut pozitiva. Relatarile lor emotionante si inspirate ne prezinta un crampei din pacea si iubirea neconditionata care ne asteapta pe toti la sfarsitul calatoriei in acest plan fizic. Fragment:

" Exista asemanari si deosebiri intre perceptia in noul corp si cea specifica lumii fizice. Intr-un fel, forma spirituala este mai limitata. Toate senzatiile kinestetice (asociate cu miscarea) lipsesc. Doua persoane mi-au spus ca nu au trait nicio perceptie asociata cu temperatura, dar marea majoritate a celorlalti subiecti mi-au descris o senzatie confortabila de „caldura". Nimeni nu mi-a descris vreodata simturi sau mirosuri percepute in starea extracorporala.
Pe de alta parte, simtul vazului si al auzului raman intacte, dar devin mai ascutite si mai perfecte in corpul spiritual. Un barbat mi-a povestit ca pe cand era „mort", vederea sa a devenit incredibil de acuta: „Pur si simplu nu puteam intelege cum de pot vedea atat de departe." O femeie care si-a amintit de experienta in apropierea mortii mi-a spus: „Mi se parea ca acest simt spiritual nu are niciun fel de limite. Putem vedea simultan pretutindeni." Fenomenul este descris foarte grafic in urmatorul fragment dintr-un interviu pe care mi l-a acordat o femeie care s-a trezit in afara corpului fizic in urma unui accident de masina:
Era foarte multa agitatie, iar oamenii alergau in jurul ambulantei. Ori de cate ori ma uitam la cineva ca sa imi dau seama ce gandeste, ii puteam vedea fata mult mai aproape, ca si cum as fi folosit functia zoom a unui aparat de fotografiat. Mintea mea ramanea insa acolo unde ma aflam, la cativa metri de corpul meu. Daca doream sa vad pe cineva la distanta nu trebuia sa ma deplasez pana la el. Era ca si cum mi-as fi trimis inainte simtul vederii. Mi se parea ca daca as fi dorit, as fi putut vedea orice lucru, din orice parte a lumii.
„Auzul" in starea spirituala nu poate fi numit astfel decat prin analogie. Multi omeni mi-au povestit ca nu auzeau propriu-zis sunetele sau vocile fizice, dar puteau intelege gandurile persoanelor din jur. Asa cum vom vedea mai tarziu, acest transfer direct al gandurilor poate juca un rol foarte important in ultimele etape ale experientelor in apropierea mortii. Dupa cum s-a exprimat o doamna:
Ii puteam vedea pe oamenii din jur si puteam intelege ce spun. Nu ii auzeam insa cu urechile, asa cum te aud pe tine. As spune mai degraba ca le intelegeam gandurile, nu neaparat si vocabularul folosit. Practic, le auzeam gandurile cu o fractiune de secunda inainte de a deschide gura pentru a le da glas. "