Fiecare etapa a sarcinii este abordata din doua puncte de vedere: unul al specialistului, un ginecolog sau o alta persoana calificata, si altul subiectiv, prin implicarea unei mame de gemeni sau chiar de tripleti. Drumul sinuos de la prima vizita la ecograf, unde se pronunta sentinta „sunt doi”, primita adesea cu neincredere, pana la „uraganul” care se abate asupra familiei in primele trei luni din viata gemenilor, este prezentat, pas cu pas, insotit de comentariile usor ironice, dar pline de fericire, ale unor mamici de gemeni.

Sabrina Losso este la randul ei mama de gemeni. In anul 2013 impreuna cu Anna Palermo deschide un studio foto specializat pe servicii fotografice pentru nou-nascuti si copii, numita „Clorofilla”.

 

    Fragment: 

 

    „IN SFARSIT ACASA...

    De la mama la mama

 

    In sfarsit sunteti acasa cu copiii vostri, iata ca a sosit si momenfirl mult asteptat!

    Sunteti entuziasmate, mai ales cele care ati fost constranse sa va lasati copiii in spital, pentru o perioada, din cauza prematuritatii. Ati reusit, a functionat totul bine, puteti incepe viata voastra de mama... dar in acelasi timp, in minte vi se formuleaza o intrebare spontana: SI ACUM CE FAC???

    Voi reusi sa rezolv toate problemele singura fara sa pot chema pe cineva in ajutor; fara ajutorul moasei voi reusi sa-mi alaptez bebelusul?

    In general, in primele momente sunteti cuprinse de panica, dar fiti sigure ca veti reusi (va garantez!).

    In primele zile de viata nou-nascutii dorm mult, aproape tot timpul as zice, si ii privim cu multa dragoste. Sunt atat de mici si neajutorati si toate mamele zic: „o, sunt atat de norocoasa, bebelusii mei dorm mai tot timpul"... apoi cand ajungeti acasa totul se schimba; brusc incep sa planga, ba chiar sa urle cand li se face foame, cand au facut pe ei, cand le e frig sau cald, cand vor la mama... cine are un singur copil, in ultima instanta, il ia in brate si incearca potoleasca dar daca sunt doi? Plansul unui bebelus poate fi enervant, daramite cel simultan al gemenilor!

   Imi amintesc bine acele momente; pentru a-i face sa inceteze sa urle as fi facut orice, cantam, leganam obsesiv patutul (parchetul meu e plin de semne si acum!), ieseam si ma plimbam ore intregi cu caruciorul in plina iarna pe ploaie.

    Pentru a va ajuta, iata cateva sfaturi care va vor prinde bine mai ales daca sunteti la primul copil. In primul rand nu va lasati cuprinsi de panica, nou-nascutii sunt ca buretele, absorb toate starile de spirit ale mamei [...]”