Ziua furnicilor

De (autor): Bernard Werber

Al doilea volum din seria Furnicile.

O evocare stralucita a unei civilizatii ascunse, apartinandu-i unui scriitor ce stapaneste arta detaliului si tehnica suspansului. - SF Site

Suntem zei sau suntem monstri? Pentru a afla un raspuns la aceasta intrebare, o furnica pleca in recunoastere. Trebuie sa ne descopere lumea si sa treaca prin nenumarate peripetii in civilizatia noastra de uriasi.

In acelasi timp, un grup de oameni de stiinta traiesc un thriller halucinant si, in cele din urma, inteleg complexitatea si magia civilizatiei furnicilor, atat de aproape de noi, si totusi atat de putin cunoscuta.

Roman SF, roman de aventuri si poveste filozofica, Ziua furnicilor se citeste pe nerasuflate. Inarmat cu stiinta contemporana, Bernard Werber continua fascinanta odisee moderna care a inceput cu Furnicile si ofera o carte de o profunzime uimitoare.

Adevaratul talent al lui Werber consta in faptul ca ne invata multe lucruri, imbinand cu succes ipotezele stiintifice, umorul, iubirea si optimismul, totul intr-un stil accesibil. Iar suspansul este prezent pana la final. - critiqueslibres.com

Nu prevazusem initial sa scriu o continuare, dar m-a enervat ca eram considerat un specialist in furnici. Scopul meu fusese sa vorbesc despre omenire, nu despre insecte. Asa ca am folosit acelasi cadru pentru a tine un discurs complet diferit. In Ziua furnicilor am insistat pe forma de roman politist si pe reflectia filozofica. - Bernard Werber

Am incercat sa ma bazez la maximum pe informatii stiintifice reale si, pornind de la ele, sa etrapolez. Nu-i vorba de o imaginatie care nu se bazeaza pe nimic. Cu cat ceva se apropie de adevar, cu atat magia creste. Nu mi-am inzestrat furnicile cu arme laser fiindca ar fi fost halucinant, asa ca m-am straduit mereu sa raman cat mai aproape posibil de furnicile adevarate.

Am incercat sa ajung la toate felurile de public. In cartile mele exista trei niveluri: unul de tip „povestire“, pentru cei tineri, unul de tip filozofic, pentru cei mari, dar exista ceva si pentru cei care cauta simboluri si indicii ascunse. Deci este o scriitura in trei straturi. Cred ca dorinta de universalitate este o atitudine nobila pentru un artist. Nu trebuie sa cedam notiunii de elitism. Pentru mine, un artist adevarta este un artist care impresioneaza pe toata lumea. Cand nu impresionezi decat o anumita categorie de varsta, sex sau cultura inseamna ca ai dat gres. Mozart impresioneaza pe toata lumea. - Bernard Werber, interviu pentru evene.fr

Fragment din volumul "Ziua Furnicilor" de Bernard Werber:

"La capatul lungului drum descoperisera templul subteran, construit in perioada Renasterii, dedesubtul unei dale intinse de granit, surplombata la randul ei de un furnicar. Jonathan le aratase laboratorul secret al lui Edmond Wells si le pusese sub ochi dovezile genialitatii unchiului sau, indeosebi aparatul botezat „Piatra de la Rosetta", care permitea intelegerea limbajului olfactiv al furnicilor si comunicarea cu acestea. Din aparat iesea un tub legat de o sonda - mai exact, de o furnica din material plastic - care servea drept microfon si megafon deopotriva. Aparatul acesta, numit „Doctorul Livingstone", era ambasadorul lor pe langa populatia furnicilor.

Prin intermediul sau, Edmond Wells dialogase cu regina Belo-kiu-kiuni; desi nu avusesera timp sa discute prea mult, fusese suficient pentru a-si da seama de prapastia ce despartea marile lor civilizatii paralele, facand imposibil contactul pe scara larga.

Jonathan preluase stafeta abandonata de unchiul sau si antrenase intregul grup al celorlalti, contaminandu-i cu pasiunea lui. Ii placea sa spuna ca erau ca niste cosmonauti aflati intr-o capsula spatiala, care se straduiesc sa comunice cu extraterestrii, afirmand: „Noi facem aici ceva ce s-ar putea dovedi experienta cea mai fascinanta a generatiei noastre. Daca nu vom ajunge sa dialogam cu furnicile, nu vom reusi s-o facem cu nici o alta forma de inteligenta, terestra sau extraterestra."

Avea neindoielnic dreptate. Dar la ce iti foloseste sa ai dreptate cand e prea devreme? Comunitatea lor utopista nu a intarziat sa se dovedeasca imperfecta. Dupa ce abordasera probleme dintre cele mai subtile, se pomenisera blocati de niste probleme dintre cele

mai triviale.

Un pompier l-a apostrofat intr-o buna zi pe Jonathan:

- Om fi noi ca niste cosmonauti in capsula lor, doar ca ei ar fi avut grija sa ia un numar egal de barbati si femei. Or, noi suntem cincisprezece barbati in floarea varstei, si doar o singura femeie. De batrana si de plod nici n-are rost sa vorbim!

La care Jonathan Wells izbucnise:

- Nici la furnici nu exista decat o femela la cincisprezece masculi!

Cu totii gasisera ca e mai bine sa rada ca de o gluma.

Nu stiau prea bine ce se intampla deasupra, in furnicar, cu exceptia faptului ca regina Belo-kiu-kiuni murise si ca succesoarea nici nu voia sa auda de ei. Mersese pana acolo incat le sistase si hrana.

Lipsiti fiind de posibilitatea de-a comunica si de mancare, experienta lor se transformase destul de repede intr-un infern. Optsprezece oameni infometati, izolati sub pamant: o asemenea situatie nu era deloc usor de controlat.

Comisarul Alain Bilsheim fusese cel care descoperise primul, intr-o dimineata, „lada cu daruri" goala. Se multumisera de-atunci cu rezervele proprii, compuse in principal din ciupercile pe care invatasera sa le cultive aici, sub pamant. Cel putin nu duceau lipsa de apa proaspata, datorita izvorului subteran, si nici de aer, datorita conductelor de aerisire.

Dar un asemenea regim, compus din aer, apa si ciuperci, era prea ascetic pentru a putea fi suportat multa vreme.

Unul dintre politisti sfarsise prin a-si pierde controlul. Cerea carne, niste carne de vita sau de oaie si sugera sa se traga la sorti pentru a hotari care dintre ei sa fie mancat de catre ceilalti. Si nu glumea deloc!”

Citeste mai mult

-79%

PRP: 38.44 Lei