Stâlpii societăţii este ultimul text de teatru în care Ibsen apelează la happy-end. E o piesă într-adevăr nouă şi serioasă pentru vremea ei – pentru faptul că e una dintre primele care aduce în teatru lumea burgheziei de afaceri şi cea dintâi în care Henrik Ibsen, renunţând la istorie, romantism, baladesc, restrânge spaţiul la câteva zile, o casă, şi neţărmuritul teren al trăirii umane.
Stâlpii societăţii e drama minciunii sociale, a imposturii în numele datoriei, a mecanismului distrugător al vieţii de provincie, care macină umanul în malaxorul convieţuirii. Această primă piesă realist-critică a lui Ibsen e o pledoarie pentru adevăr şi generozitate aşa cum doar marea dramaturgie poate fi. Indiferent de când a fost scrisă şi montată.

Distribuţia
Karsten Bernick – Toma DIMITRIU
Doamna Betty Bernick – Ana BARCAN
Olaf – Luiza DERDERIAN MARCOCI
Domnişoara Marta Bernick – Clody BERTHOLA
Johan Tonnesen – George Mărutză
Domnişoara Hessel – Tanţi Cocea
Hilmar Tonnesen – Aurel Athanasescu
Rorlund – Fory ETTERLE
Rummel – Al. ALEXANDRESCU-VRANCEA
Vigeland – Ionel ŢĂRANU
Dina Dorf – Liliana ŢICĂU
Krap – Mircea CONSTANTINESCU
Aune – Ion MANTA
Soţia angrosistului Rummel – Nataşa ALEXANDRA
Soţia directorului poştelor Holt – Nelly Sterian
Soţia directorului Lynge – Coca ENESCU
Crainicul – Constantin BĂRBULESCU

Regia artistică şi adaptarea radiofonică : Constantin MORUZAN
Regia tehnică: Ion MIHĂILESCU
Regia muzicală: Paul URMUZESCU
Regia de studio: Armand STAMBULIU
Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic, 13 mai 1956