Distrugatorul de lumi. Seria Distrugatorul de lumi Vol.1
• De la autoarea seriei Regina Rosie.
Regina din Galland domnea de patru ani, de cand urcase pe tron la cincisprezece ani. Era obisnuita cu indatoririle sale si cu asteptarile care venisera odata cu coroana. Dar asta nu le face mai usoare, se gandi ea, asezandu-se mai bine pe scaun.
Desi nu petrecuse decat o ora in camera de consiliu, deja o usturau muschii, fiindca trebuia sa isi tina spatele drept pe un scaun sculptat ornamental, iar corsetul rochiei sale de catifea verde o strangea prea tare. Tavanul jos al camerei din turnul rotund nu ajuta nici el, impingand in jos caldura apasatoare a dupa-amiezii. Macar astazi nu avea nimic pe cap. Nu trebuia sa sufere greutatea aurului sau a argintului. Parul ei brun-cenusiu era desfacut, cazand in valuri peste umerii albi si palizi. In spatele ei se aflau doi cavaleri ai Garzii Leilor, in armura lor ceremoniala din aur si pelerine verzi, stralucitoare. Nu stia cum rezista in caldura aceea.
Erida tinea intotdeauna Consiliul de Coroana intr-unul dintre turnurile inalte ale donjonului, inima fortaretei din Palatul Nou, chiar si in plina vara. Era o incapere rotunda, austera si cenusie ca parul unui usier grizonant. Ferestrele erau larg deschise pentru a lasa sa intre adierea vantului. Palatul era o insula in delta Marelui Leu, inconjurata din toate partile de brate naturale si de canale fluviale. Apele din jurul palatului erau libere, fiindca fusesera blocate de porti imense, dar restul deltei era intesat de galere, barci si corabii ale negustorilor, barje si nave ale flotei, toate venind sau pornind din toate directiile capitalei.
Consilierii ei ascultau cu atentie, asezati in jurul mesei in capul careia statea Erida. Lordul Ardath se ridicase in picioare si se lasa pe-o parte in timp ce le citea tuturor o alta scrisoare cu glasul sau suierat. Se oprea din cand in cand pentru a tusi intr-o batista. Batranul traia cocotat pe marginea prapastiei mortii si o facea deja de un deceniu. Erida incetase sa se mai teama pentru sanatatea lui.
- Si astfel, cu smerenie... zise el, dupa care gafai si tusi din nou, facand-o pe Erida sa tresara si sa-si simta propriul gat intepenit, ofer Majestatii Voastre mana mea, ca sa ne unim vietile si viitorul. Ma rog zeilor sa acceptati propunerea mea."
PRP: 59.99 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
44.99Lei
44.99Lei
59.99 LeiIn stoc
Descrierea produsului
• De la autoarea seriei Regina Rosie.
Regina din Galland domnea de patru ani, de cand urcase pe tron la cincisprezece ani. Era obisnuita cu indatoririle sale si cu asteptarile care venisera odata cu coroana. Dar asta nu le face mai usoare, se gandi ea, asezandu-se mai bine pe scaun.
Desi nu petrecuse decat o ora in camera de consiliu, deja o usturau muschii, fiindca trebuia sa isi tina spatele drept pe un scaun sculptat ornamental, iar corsetul rochiei sale de catifea verde o strangea prea tare. Tavanul jos al camerei din turnul rotund nu ajuta nici el, impingand in jos caldura apasatoare a dupa-amiezii. Macar astazi nu avea nimic pe cap. Nu trebuia sa sufere greutatea aurului sau a argintului. Parul ei brun-cenusiu era desfacut, cazand in valuri peste umerii albi si palizi. In spatele ei se aflau doi cavaleri ai Garzii Leilor, in armura lor ceremoniala din aur si pelerine verzi, stralucitoare. Nu stia cum rezista in caldura aceea.
Erida tinea intotdeauna Consiliul de Coroana intr-unul dintre turnurile inalte ale donjonului, inima fortaretei din Palatul Nou, chiar si in plina vara. Era o incapere rotunda, austera si cenusie ca parul unui usier grizonant. Ferestrele erau larg deschise pentru a lasa sa intre adierea vantului. Palatul era o insula in delta Marelui Leu, inconjurata din toate partile de brate naturale si de canale fluviale. Apele din jurul palatului erau libere, fiindca fusesera blocate de porti imense, dar restul deltei era intesat de galere, barci si corabii ale negustorilor, barje si nave ale flotei, toate venind sau pornind din toate directiile capitalei.
Consilierii ei ascultau cu atentie, asezati in jurul mesei in capul careia statea Erida. Lordul Ardath se ridicase in picioare si se lasa pe-o parte in timp ce le citea tuturor o alta scrisoare cu glasul sau suierat. Se oprea din cand in cand pentru a tusi intr-o batista. Batranul traia cocotat pe marginea prapastiei mortii si o facea deja de un deceniu. Erida incetase sa se mai teama pentru sanatatea lui.
- Si astfel, cu smerenie... zise el, dupa care gafai si tusi din nou, facand-o pe Erida sa tresara si sa-si simta propriul gat intepenit, ofer Majestatii Voastre mana mea, ca sa ne unim vietile si viitorul. Ma rog zeilor sa acceptati propunerea mea."
Detaliile produsului