Cine sunt?!
Nu! Nu „cine sunt”! Cine suntem?
Ce am devenit? Ce ne-au facut comunistii?
Ce ne facem noi, cu mana noastra, clipa de clipa?
De unde aceasta inertie?
Intr-o prima etapa, ne-a fost furat pamantul de sub picioare.
Apoi am fost sedusi cu pamantul aproapelui nostru, cu valoarea ratiunii, in detrimentul profundei valori a propriei emotionalitati.
Acum suntem liberi sa crestem cu aceste modele ca temelie.
Intrebari si pareri despre si pentru omul nou, izvorate din ciocnirea a doua universuri culturale: pitorescul autohton, oltenescul de buturuga si existentialismul catifelat, smerit, vienez.
Alfel spus: unde incepe firescul, naturalul, in boala, in patologia normalitatii cotidiene romanesti?
Faurirea omului nou este un eseu dedicat intelegerii propriilor valori si proprillor limite in spatiul romanesc contemporan. Este o incercare, o cautare a unei intrebari ajutatoare, potrivite, pentru etemul conflict biblic, intre Cain si Abel, o intrebare de psihopatologie, pragmatica, ancorata in situatia de fapt.
Raspunsul conturat bate un apropo: ce poti tu sa faci legat de asta si ce esti dispus sa faci? - Petre Radescu, 2012
Fragment din cartea "Faurirea omului nou" de Petre Radescu
"Formarea in spirit comunist, suprimarea autonomiei (a libertatii si, mai ales, a responsabilitatii) si discriminarile sociale au fost in centrul reformei. Spiritul, a treia dimensiune a omului, ceea ce ne caracterizeaza in esenta noastra umana, a fost vizat de procesul de reforma. Privind din alt punct de vedere, intentia a fost de a conserva aceasta dimensiune, valoarea ei fiind parca intuita, dar definita dupa principii noi, care conturau, in aceasta dimensiune a persoanei, numai acele libertati benefice re-formatorilor. Altfel spus, nu s-a dorit o aducere definitiva a omului intr-un univers corp-psihic, un univers material-reactie psihica, nu s-a dorit o animalizare deplina a poporului, ci s-a intuit valoarea pastrarii dimensiunii personale, omul corp-psihic-spirit-persoana (material - reactie psihica - libertate responsabila). Aceasta a treia dimensiune a libertatii a fost re-formata dupa un anumit model: acela al omului nou.
Intelegand spiritul uman ca acel univers al vibratiilor reunite in complexe particulare cu tonalitati, intensitati si armonii numite, generic, sentimente (Gefuhl), ajunse la o dezvoltare matura in intelegerea lor, in armonizarea lor si perceperea lor prin vibratii complexe, sentimente de sentimente (Gespur), demersul re-formei a fost de a modela omul nou prin interventie la acest nivel al sentimentelor.
Revenind din profunzimea simplelor vibratii in simplitatea sentimentelor insele, omul nou a fost faurit prin intelegerea importantei acestui plan al sentimentelor in dezvoltarea libertatii responsabile. Stabilind spiritul ca fiind acest univers al sentimentelor de care omul este capabil a beneficia intr-o dezvoltare sociala armonioasa, intuind propriul a fi al acestui univers, ce merge dincolo de un om, ce traieste in oameni, dar se naste in om odata ce poate fi primit, intalnit la un alt om (eu-tu, tu mai batran decat eu), atunci, prin reforma au fost create circumstantele manipularii acestui spirit al omului, pentru eliberarea a ceva nou, ceva partial, numit spiritul comunist, mijloc de faurire ulterioara libera a omului nou, fara nevoia de efort manipulator ulterior sau cu un consum mic de efort pentru intretinerea flacarii acestui nou spirit."