In lucrare este reliefata paritatea intelectualitatii contemporane ca fenomen social si/sau ca fenomen al istoriei. Concomitent, sunt relevate trasaturile inerente ale predecesorilor, care au fost pastrate de intelectualitatea mileniului trei - responsabilitatea morala sporita, orientarea spre interesele oamenilor, dorinta de a personifica tiparele culturii profesionale, pentru a fi un exemplu elocvent, atat in viata sociala, cat si in cea personala.

 

Misiunea intelectualitatii la nivel national poate deveni ipotetica, deoarece poate asigura realizarea intereselor nationale. In acest context, locul intelectualului atat din Romania, cat si Republica Moldova, consta in pregatirea societatii pentru schimbarea potentiala prin previzionarea viitorului si profitarea lectiilor din trecut pentru a sensibiliza si a remedia dezechilibrul, a respinge orice forma de nedreptate si a promova valorile general umane. Totodata, rolul intelectualului este de a poseda curajul intelectual de a se transcende si trece de la particular la general in pregatirea schimbarii, de a-i convinge pe cei din preajma sa constientizeze foamea de intelepciune si moralitate, sa se rascoale impotriva actualei stari de lucruri in care oamenii sunt orientati de clasa politica, in mod exclusiv, spre valorile societatii de consum, sa se ridice impotriva propriei mediocritati si ipocrizii.