Hope Anderson se afla la o rascruce in viata ei. Are 36 de ani si este implicata de sase ani intr-o relatie cu un chirurg ortoped. Nu se intrevad perspective de casatorie, tatal ei a fost diagnosticat recent cu scleroza laterala amiotrofica, iar ea simte nevoia sa ia o pauza de cateva zile. Asa ca se duce la casa de vacanta a familiei de la Sunset Beach, in Carolina de Nord, ca sa o pregateasca pentru vanzare si ca sa ia o hotarare asupra viitorului ei. Tru Walls este pentru prima data in Carolina de Nord, dar este chemat la Sunset Beach printr -o scrisoare de la un barbat care sustine ca este tatal lui. E ghid de safari, nascut si crescut in Zimbabwe, si spera sa descifreze unele dintre misterele care inconjoara viata si moartea mamei lui si sa recupereze amintiri legate de ea. Cand ce doi straini se intalnesc intamplator, legatura dintre ei este pe cat de incredibila, pe atat de electrizanta, dar sentimentele pe care le au unul fata de celalalt sunt umbrite de alegerile pe care trebuie sa le faca, iar datoria fata de familie primeaza in fata fericirii personale.

 

Scotand la lumina regretele sfarsitoare si speranta care nu moare niciodata, Respiratie in doi exploreaza multiplele fatete ale dragostei care ne testeaza loialitatea si ne lasa cu o intrebare: Cat timp poate sa supravietuiasca un vis?

 

Sparks este recunoscut pentru maiestria cu care scrie romane de dragoste care ii fac pe cititori sa-si evalueze sentimentele profunde si sa creada in puterea dragostei. - Booklist

 

Peisajele superbe dau viata povestii [lui Hope si a lui Tru], intr-o aventura minunata pentru amatorii de povesti de dragoste. Fanii lui Sparks nu vor fi dezamagiti. - Publishers Weekly

Traducere din limba engleza de Adina Panait, Magda Ciubancan.

El facu un pas spre ea.
- Vad ca ai gasit scrisoarea pe care ti-am lasat-o.
Abia atunci isi dadu seama ca inca o tinea in mana.
- Am gasit-o, aproba ea din cap.
O impaturi si o puse neglijent in buzunarul jachetei, in vreme ce in minte avea un talmes-balmes de imagini frante, trecute si prezente.
- Erai in spatele meu pe plaja? Nu te-am vazut.
El facu un gest cu mana, aratand cu degetul mare peste umar.
- Am venit pe jos de la Sunset Beach, dar nici eu nu te-am vazut. Nu pana n-am zarit cutia postala, cel putin. Imi pare rau daca te-am speriat.
Ea scutura din cap, ridicandu-se de pe banca.
- Inca nu-mi vine sa cred ca esti aici... Simt ca visez.
Nu visezi.
De unde stii?
Pentru ca, ii raspunse el cu blandete, exact cu accentul pe care si-l amintea ea, pentru ca nu se poate ca amandoi sa visam acelasi lucru in acelasi timp. A trecut multa vreme, adauga el.
- Da, asa este.
- Esti inca frumoasa, ii spuse, cu o umbra de mirare in voce.
Hope simti cum sangele ii navaleste in obraji, o senzatie pe care aproape ca o uitase.
- Mai deloc... Isi ridica ea o suvita pe care vantul i-o adusese peste fata. Dar iti multumesc.
El sterse distanta dintre ei si ii lua tandru mana intr-a lui. Caldura stransorii lui i se raspandi in corp si, desi el era destul de aproape de ea ca s-o sarute, n-o facu. In loc de asta, isi trecu degetul mare pe pielea ei, electrizand-o.
- Ce mai faci? o intreba.
Fiecare celula din corpul ei parea sa vibreze.
- Sunt... Stranse buzele inainte sa continue. De fapt, nu stiu ce mai fac. In afara de faptul ca sunt absolut socata.
Ochii lui ii intalnira pe ai ei, stergand toti anii pierduti.
- Am atatea lucruri despre care as vrea sa te intreb, ii spuse el. 

- Si eu, sopti ea.
- Ma bucur mult sa te revad.
In timp ce el ii vorbea, viziunea ei incepu sa se ingusteze, lumea larga concentrandu-se pana ce ajunse la dimensiunea acelui singur moment. Tru stand dintr-odata langa ea dupa atatia ani de despartire. Si, fara nici un alt cuvant, pornira impreuna. El o inlantui cu bratele, tragand-o mai aproape si, instantaneu, ea simti ca avea din nou treizeci si sase de ani, dizolvandu-se in corpul lui in vreme ce soarele tomnatic isi trimitea razele in jurul lor."