Studiile lui Charles Dancla nu sunt doar simple exercitii tehnice: ele necesita un simt tonal dezvoltat, o interpretare cursiva si o buna trasatura de arcus, ceea ce il dezvolta violonistului toate tehnicile asociate, cum ar fi staccato, trasatura in sus si in jos a arcusului, arpegii, pasaje rapide si in duble coarde. Pe de alta parte, studiile lui Dancla urmaresc mereu calitatea si rafinamentul sunetului.

 

Este o metoda buna pentru profesor si elev deopotriva sa studieze astfel tehnica viorii. Cu atat mai mult, fiecare studiu are propriile caracteristici tehnice, putand fi considerate adevarate piese de virtuozitate si chiar interpretate ca bis.