Spovedanie neterminata, este un jurnal duhovnicesc al unei intelectuale care, dupa chinuitoare si indelungi cautari existentiale, va trai bucuria certitudinii date de credinta in Dumnezeul cel Viu. Este o carte absolut tulburatoare, o marturie de o adanca sinceritate, care ne obliga, pe fiecare dintre noi, pe masura ce lecturam cartea, la o confruntare cu noi insine. Finetea si delicatetea felului cum este scris acest jurnal ne arata capacitatea de mare introspectie a autoarei si, totodata, de redare a unor trairi de mare profunzime.
Actualitatea cartii este uriasa. Parcurgerea cu atentie a acestui jurnal ne va ajuta sa ne debarasam de o anumita tendinta ipocrita de a ne ascunde sau motiva neputintele si greselile in fata propriei constiinte si a duhovnicului. Cartea ilustreaza intr-un mod veritabil luptele launtrice pe care trebuie sa le ducem pentru a raspunde exigentelor crestine, invatandu-ne ca noi, cei de astazi, chiar cei care se pretind buni crestini, avem multe clisee de gandire si traire, ce se cer a fi depasite.
Ultima parte a confesiunii, din decembrie 1989, descrie renasterea spirituala a Genei, care coincide cu renasterea Romaniei. Asemenea Apostolului Toma, numit Geamanul, care pana nu-L atinge pe Mantuitorul Iisus Hristos nu crede in invierea Lui, Gena Geamanu isi incheie confesiunea cu marturisirea credintei: "Da, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul meu, vreau sa Te urmez cu toata fiinta si viata mea!".
Lupta Genei, cautarile si zbuciumul sufletesc, trairea demnitatii de crestin si traseul spiritual sunt de fapt luptele launtrice pe care fiecare dintre noi le ducem pe Cale. Lectura cartii ne va ajuta sa ne re-descoperim trairile sufletesti cele mai intime, dar totodata raspunde si unor intrebari nepuse, de frica sau din cauza unor clisee de gandire si traire.