Sa duci cu tine Caietul meu dupa ce mor! Dupa ce l-am petrecut pe tata spre mormantul din livada, am luat cu mine "Caietul". Urma sa constat ca si-a incadrat viata in tabelele unei Condici de serviciu din vremea in care fusese padurar. Dintr-o perioada istorica marcata de razboi, ocupatia maghiara, foamete, dictatura comunista, tata a scris an de an cum crestea padurea sub ochii lui, cum au inflorit pomii, cum au plecat oile in munti, cum a stricat inghetul timpuriu recoltele... Insa dincolo de faptele marunte consemnate se inchega, de la o insemnare la alta, povestea unei vieti plina de rascruci, devieri, despartiri si reveniri, pierderi si regasiri. Tata a vrut sa dezvalui eu ceea ce nu a putut scrie in Condica: povestile pe care ni le spunea in serile de iarna; amintirile din copilaria traita sub semnul plecarii Pe drum in jos pe cand ne imprieteneam cu animalele sau jinduiam dupa painea comunistilor. Sau spaimele din anii trecerii la democratie / capitalism cand oamenii si padurea paraseau satul. Drept marturie a unui mod de a trai care nu mai exista.