Fragment din cartea "La sapte ani distanta de tine" de Asley Poston:

"In interiorul restaurantului, am zarit editori de la diferite edituri, unele nume mari, altii pe care nu-i cunosteam deloc. Nu mai fusesem la nici o petrecere in ultimele luni - de cand murise matusa mea, cel putin asa ca Drew mi-a dat informatii despre toti cei prezenti. Era si o masa cu sampanie, de unde am luat si noi cate un pahar si ne-am dus sa bantuim un colt al restaurantului pana cand a venit timpul sa ne incepem aventura culinara.
- Asta este o misiune imposibila, a murmurat Drew, aruncandu-si ochii prin sala. Am patruns adanc pe teritoriul inamic, doi spioni in jungla de... O, Parker, buna! S-a indreptat repede cand un barbat zvelt, cu ochelari prea mari si parul dat pe spate, s-a apropiat de noi. Tipul suferea de ceea ce eu numesc sindromul "autoritatii supreme". Arata in permanenta ca si cum ar fi fost cel mai destept om din camera, cartea lui preferata era ceva de Jonathan Franzen sau, mai rau, Fight Club. Genul de individ care se uita la un pasaj ca: "Ea si-a impins sanii in jos pe scari" si dadea din cap aprobator, spunand: "Da, da, asta este indubitabil literatura de calitate".
Era genul acela de barbat.
- Drew Torres, ma bucur sa te vad, a spus Parker, cu un zambet care era probabil la fel de autentic ca si implantul lui de par. Esti entuziasmata de cursul din seara asta?
- O, absolut. Abia astept sa vad ce vom pregati!
- Nu ai in fiecare zi ocazia sa inveti de la unul dintre cei mai buni bucatari din industrie. Chiar saptamana trecuta vorbeam cu Craig (si a aratat cu degetul spre editorul executiv de la Harper sau Simon & Schuster sau ceva de genul asta, in mod evident ca sa-si arate muschii) si comentam meniul mereu in schimbare al lui James. Sunt fascinat ca are o gama atat de larga de abilitati. Drew a confirmat din cap.
- O, da, e foarte talentat.