Partenerul
Timp de patru ani, el s-a ascuns de barbati bogati si puternici, care nu s-au oprit de la nimic pentru a-l gasi. Apoi, inevitabil, la marginea junglei braziliene, in cele din urma, l-au gasit.
Acum, Patrick se intoarce acasa. Si in orasul Mississippi, unde a inceput totul, este pe cale sa inceapa un proces extraordinar. Pe masura ce procurorii se invart ca niste rechini, iar avocatul lui Patrick isi pregateste apararea, in timp ce iubita lui Patrick se roaga pentru eliberarea lui si fostii sai parteneri asteapta razbunarea, o alta poveste este pe cale sa iasa la iveala. Pentru ca Patrick Lanigan, cel mai vanat criminal al timpului sau, stie ceva ce nimeni altcineva in lume nu stie. El stie adevarul.
Cel mai bun autor de thrillere in viata. - Ken Follett
S-ar putea sa va tina treji toata noaptea. - The Atlanta Constitution
O carte grozava - inteligenta, rapida, o satira usturatoare si aproape criminal de distractiva. - Entertainment Weekly
Sclipitor... John Grisham pare a fi cel mai bun povestitor american al zilelor noastre. - The Philadelphia Inquirer
O lectura irezistibila... plina de surprize. - People
Fragment din cartea "Partenerul" de John Grisham:
"O noua pneumonie l-a doborat la inceputul lui ianuarie 1992. Am aranjat sa fie transferat la spitalul de aici, din Biloxi, ca sa il pot veghea. Treceam pe la el in fiecare zi si am fost singurul sau vizitator. Nici un alt prieten. Nici o ruda. Nici un preot. Nici o alta persoana in afara de mine. Se simtea din ce in ce mai rau si am inteles ca nu va mai parasi viu spitalul. A intrat in coma si nu si-a mai revenit. L-au conectat la un aparat respirator si, dupa o saptamana, doctorii au decis ca intrase in moarte clinica. Impreuna cu trei doctori, am recitit testamentul si apoi am decuplat aparatul.
- Cand se intampla asta?
- Pe 6 februarie 1992.
Sandy expira brusc, inchise ochii si dadu incet din cap.
- Clovis nu a dorit sa i se faca o slujba la biserica, pentru ca stia ca nu va veni nimeni. L-am ingropat intr-un cimitir de lu periferia orasului Wiggins. Eu am fost acolo si i-am purtat sicriul pe umeri. Venisera si vreo trei vaduve, care plangeau de zor, dar am avut impresia ca facusera acelasi lucru, la toate inmormantarile din ultimii cincizeci de ani. Preotul era acolo si a chemat cinci diaconi mai varstnici, pentru a purta sicriul.
Erau prezente inca doua persoane - in total eram doisprezece. Dupa o scurta ceremonie, Clovis a fost coborat in mormant.
- Sicriul era extrem de usor, nu? intreba Sandy.
- Intr-adevar.
- Unde era Clovis?
- Spiritul sau se unea cu sfintii.
- Unde era trupul lui?
- Pe veranda cabanei mele, intr-un frigider.
- Nebunule!
- N-am omorat pe nimeni, Sandy. Batranul Clovis canta imnuri cu ingerii cand ramasitele lui au luat foc. Mi-am imaginal ca n-o sa se supere.
- Tu iti gasesti intotdeauna scuze pentru orice, nu?
Patrick nu raspunse. Ramase cu picioarele atarnate peste marginea patului, la cativa centimetri de podea.
- Sa auzim si restul, spuse Sandy. Sunt sigur ca te-ai gandit la toate.
- Am avut timp sa ma gandesc, intr-adevar.
- Te ascult.
- In Mississippi exista o lege cu privire la furtul cadavrelor, dar eu nu aveam cum sa intru sub incidenta ei. Nu l-am furat pe Clovis din groapa. L-am luat inainte, direct din sicriu. Exista inca o prevedere, cu privire la mutilarea unui cadavru si e singura de care Parrish ma poate acuza. E un delict care se pedepseste cu pana la un an de inchisoare. Imi inchipui ca e singura varianta pe care o pot folosi si cred ca Parrish va insista din toate puterile sa primesc pedeapsa maxima.
- Nu te poate lasa sa scapi de tot.
- Nu, intr-adevar. Dar fii atent, el nu poate afla despre Clovis decat daca spun eu, insa trebuie sa-i spun inainte de a-si retrage acuzatiilie de omor. Acum, una e sa-i spun de Clovis si alta ar fi sa depun marturie in proces. Nu poate sa ma oblige sa depun marturie, daca ma acuza de mutilare. Va fi disperat sa ma acuze de ceva, pentru ca, asa cum spuneai tu, nu ma poate lasa sa scap de tot. Ma poate acuza, dar nu ma poate condamna, pentru ca eu sunt singurul martor si nu are cum sa dovedeasca faptul ca trupul ars era al lui Clovis.
- L-ai infundat pe Parrish din toate punctele de vedere.
- Corect. Am scapat de acuzatifie federale si, cand vom lansa bomba asta, Parrish va fi disperat sa ma infunde pentru ceva. Altfel, am scapat.
- Deci, care e planul tau?
- E simplu. Il ajutam pe Parrish, permitandu-i sa-si pastreze reputatia. Tu te duci la nepotii lui Clovis, le spui adevarul, le oferi niste bani. Categoric, au dreptul sa-mi intenteze proces la aflarea adevarului si putem presupune ca asa vor face. Procesul lor nu valoreaza prea mult, pentru ca putin le-a pasat de batran cat a fost in viata, dar e foarte probabil sa intenteze proces. Le taiem elanul. Ajungem la un acord cu ei, fara publicitate si, in schimbul banilor, ei sunt de acord sa-i ceara lui Parrish sa renunte la acuzatii."
Descrierea produsului
Timp de patru ani, el s-a ascuns de barbati bogati si puternici, care nu s-au oprit de la nimic pentru a-l gasi. Apoi, inevitabil, la marginea junglei braziliene, in cele din urma, l-au gasit.
Acum, Patrick se intoarce acasa. Si in orasul Mississippi, unde a inceput totul, este pe cale sa inceapa un proces extraordinar. Pe masura ce procurorii se invart ca niste rechini, iar avocatul lui Patrick isi pregateste apararea, in timp ce iubita lui Patrick se roaga pentru eliberarea lui si fostii sai parteneri asteapta razbunarea, o alta poveste este pe cale sa iasa la iveala. Pentru ca Patrick Lanigan, cel mai vanat criminal al timpului sau, stie ceva ce nimeni altcineva in lume nu stie. El stie adevarul.
Cel mai bun autor de thrillere in viata. - Ken Follett
S-ar putea sa va tina treji toata noaptea. - The Atlanta Constitution
O carte grozava - inteligenta, rapida, o satira usturatoare si aproape criminal de distractiva. - Entertainment Weekly
Sclipitor... John Grisham pare a fi cel mai bun povestitor american al zilelor noastre. - The Philadelphia Inquirer
O lectura irezistibila... plina de surprize. - People
Fragment din cartea "Partenerul" de John Grisham:
"O noua pneumonie l-a doborat la inceputul lui ianuarie 1992. Am aranjat sa fie transferat la spitalul de aici, din Biloxi, ca sa il pot veghea. Treceam pe la el in fiecare zi si am fost singurul sau vizitator. Nici un alt prieten. Nici o ruda. Nici un preot. Nici o alta persoana in afara de mine. Se simtea din ce in ce mai rau si am inteles ca nu va mai parasi viu spitalul. A intrat in coma si nu si-a mai revenit. L-au conectat la un aparat respirator si, dupa o saptamana, doctorii au decis ca intrase in moarte clinica. Impreuna cu trei doctori, am recitit testamentul si apoi am decuplat aparatul.
- Cand se intampla asta?
- Pe 6 februarie 1992.
Sandy expira brusc, inchise ochii si dadu incet din cap.
- Clovis nu a dorit sa i se faca o slujba la biserica, pentru ca stia ca nu va veni nimeni. L-am ingropat intr-un cimitir de lu periferia orasului Wiggins. Eu am fost acolo si i-am purtat sicriul pe umeri. Venisera si vreo trei vaduve, care plangeau de zor, dar am avut impresia ca facusera acelasi lucru, la toate inmormantarile din ultimii cincizeci de ani. Preotul era acolo si a chemat cinci diaconi mai varstnici, pentru a purta sicriul.
Erau prezente inca doua persoane - in total eram doisprezece. Dupa o scurta ceremonie, Clovis a fost coborat in mormant.
- Sicriul era extrem de usor, nu? intreba Sandy.
- Intr-adevar.
- Unde era Clovis?
- Spiritul sau se unea cu sfintii.
- Unde era trupul lui?
- Pe veranda cabanei mele, intr-un frigider.
- Nebunule!
- N-am omorat pe nimeni, Sandy. Batranul Clovis canta imnuri cu ingerii cand ramasitele lui au luat foc. Mi-am imaginal ca n-o sa se supere.
- Tu iti gasesti intotdeauna scuze pentru orice, nu?
Patrick nu raspunse. Ramase cu picioarele atarnate peste marginea patului, la cativa centimetri de podea.
- Sa auzim si restul, spuse Sandy. Sunt sigur ca te-ai gandit la toate.
- Am avut timp sa ma gandesc, intr-adevar.
- Te ascult.
- In Mississippi exista o lege cu privire la furtul cadavrelor, dar eu nu aveam cum sa intru sub incidenta ei. Nu l-am furat pe Clovis din groapa. L-am luat inainte, direct din sicriu. Exista inca o prevedere, cu privire la mutilarea unui cadavru si e singura de care Parrish ma poate acuza. E un delict care se pedepseste cu pana la un an de inchisoare. Imi inchipui ca e singura varianta pe care o pot folosi si cred ca Parrish va insista din toate puterile sa primesc pedeapsa maxima.
- Nu te poate lasa sa scapi de tot.
- Nu, intr-adevar. Dar fii atent, el nu poate afla despre Clovis decat daca spun eu, insa trebuie sa-i spun inainte de a-si retrage acuzatiilie de omor. Acum, una e sa-i spun de Clovis si alta ar fi sa depun marturie in proces. Nu poate sa ma oblige sa depun marturie, daca ma acuza de mutilare. Va fi disperat sa ma acuze de ceva, pentru ca, asa cum spuneai tu, nu ma poate lasa sa scap de tot. Ma poate acuza, dar nu ma poate condamna, pentru ca eu sunt singurul martor si nu are cum sa dovedeasca faptul ca trupul ars era al lui Clovis.
- L-ai infundat pe Parrish din toate punctele de vedere.
- Corect. Am scapat de acuzatifie federale si, cand vom lansa bomba asta, Parrish va fi disperat sa ma infunde pentru ceva. Altfel, am scapat.
- Deci, care e planul tau?
- E simplu. Il ajutam pe Parrish, permitandu-i sa-si pastreze reputatia. Tu te duci la nepotii lui Clovis, le spui adevarul, le oferi niste bani. Categoric, au dreptul sa-mi intenteze proces la aflarea adevarului si putem presupune ca asa vor face. Procesul lor nu valoreaza prea mult, pentru ca putin le-a pasat de batran cat a fost in viata, dar e foarte probabil sa intenteze proces. Le taiem elanul. Ajungem la un acord cu ei, fara publicitate si, in schimbul banilor, ei sunt de acord sa-i ceara lui Parrish sa renunte la acuzatii."
Detaliile produsului