Este decembrie 1776. Armata lui George Washington, alcatuita din civili voluntari prost echipati, slab instruiti si cuprinsi de dor de casa, da piept cu o armata britanica proaspat sporita de mercenari germani, cei mai experimentati soldati din lume.

Cu toate astea, acesti soldati nu sunt din secolul al XVIII-lea, ci din 1945 – din Germania nazista. Cand nemtii ii tradeaza pe britanici si isi ofera expertiza tactica si tehnologia superioara Washingtonului, acest lucru schimba soarta razboiului.

Dar ajutorul oferit are un pret. Germanii au o viziune foarte diferita cu privire la cum ar trebui sa se dezvolte noua natiune americana, si, in scurt timp, ideologia parintilor fondatori, care are la baza libertatea, este contestata.

"- Iata-i ca vin, baieti. Pustile pe umar. Urmariti-i atent. La ordinul meu, primul foc. Acum pregatiti-va!
Hand si Puscasii din Pennsylvania stateau emotionati sub terasamentul jos, noroios, pe care il realizasera de-a lungul Five Mile Run. Unii dintre soldati infipsesera bete scurte de lemn pe margine pe care sa isi fixeze pustile, toti aveau praful de pusca incarcat, cremenea ascutita, glontul pe teava - erau gata pentru britanici. Aceasta parte a drumului spre Princeton era in mare parte deschisa, iar Colonistii formau o palnie in forma de V la aproape douazeci de metri in spatele potecii brazdate care trecea drept drum. Pe acesta, in fata, incolonata, venea armata britanica: Jageri hessieni calare urmati de soldati terestri hessieni cu haine verzi, batand un mars constant din tobe, doua trupe de Dragoni usori, doua batalioane de infanterie britanica si sase tunuri cu proiectile de 2,7 kilograme. Era avangarda completa a lui Cornwallis, care venea la urma, intrucat drumul ingust fusese transformat in mlastina de greutatea oamenilor, a cailor si a tunurilor care il traversasera.
Conze statea intins langa Hand. Camasile brune nu erau aliniate. Asteptau pe pozitii in padure, langa paraul Shabakunk, pozitie de retragere pentru cand Puscasii din Pennsylvania nu mai puteau tine Five Mile Run. Ii sugerase partea aceasta a planului lui Hand care il imbratisase cu entuziasm, dar lasase acolo Camasile brune. Conze voia sa vada cu ochii lui cat de pregatiti si cat de buni erau Hand si Puscasii lui.

Englezii tot inaintau, primii cativa pasind in capcana americanilor.
Tensiunea printre Puscasi era insuportabila. Hand masura sirul din ochi, privind chipurile baietilor lui, sperand sa ii impiedice sa traga prea devreme. Unii dintre ei erau cu el de la formarea armatei din Lancaster, in urma cu doi ani, trecusera prin retragerile din New York si New Jersey, erau caliti in lupta, intariti si epuizati, cu hainele zdrentuite.
Cat de mult puteau, cat erau dispusi sa se dedice cauzei?
Britanicii inaintara mai mult in ambuscada. Hessienii calare primii, apoi soldatii terestri, in cele din urma trupele britanice; Hand asteptand pana in momentul in care considera ca baietii lui puteau avea impact maxim, isi intoarse capul sa priveasca peste dig. Imediat satisfacut, tipa:
- Serviti-le-o, baieti! Si ca unul, Puscasii se ridicara pe parapet, tintira si trasera. Pocnetul pustilor fu zgomotos si iute, imprastiind avangarda, fortand hainele verzi si rosii sa se retraga in spatele corpului principal al fortelor lui Cornwallis.
In cateva secunde, Colonistii recunoscura disciplina si pregatirea de lupta a trupelor lui Cornwallis, pentru ca aproape imediat se aliniara in afara palniei, pe trei randuri, gata sa intoarca focul.
Hand striga:
- Al doilea foc!
Conze abia auzi acel apel, ca suieratul gloantelor trecu pe langa el. Incepuse cu adevarat batalia."