Astazi, poate mai mult decat in alte epoci, avand in vedere si dificultatile legate nu numai de supravietuirea noastra materiala ci, in principal, de posibilitatea de a ne practica si marturisi credinta, de a ne creste copiii in valorile traditionale crestine, de a ne exprima libertatea de constiinta etc., exista un sentiment mai puternic al apropierii de acele vremuri de pe urma, descrise simbolic in Apocalipsa. 

Parintele Athanasie vorbeste, cu discernamant, in favoarea unei intelegeri depline si exacte a momentului acum in care traim si a felului cum se cuvine sa‑l intampinam, iar nu sa ne preocupam exclusiv de problemele care vor veni, si sa cadem intr‑un fel ghicire a viitorului, care este cu totul nefolositoare sufleteste. Parintele nu este un talcuitor stiintific al textului Apocalipsei, ci un crestin care isi pune importanta problema a modului cum vor trai, mai exact cum vor rezista, in acele vremuri primejdioase, cei credinciosi. Cand vor fi acele presiuni de inchinare la Antihrist, fara precedent in istorie, oare cum vor rezita crestinii? Chiar pe baza textului cartii Apocalipsei, parintele raspunde:

"Cu adevarat, pazirea poruncilor si credinta in numele lui ­Iisus Hristos este acea axa bipolara pe care se sprijina aceasta virtute atat de fundamentala si atat de necesara a rabdarii. Pazi­rea poruncilor naste curatia inimii, iar credinta in Iisus Hristos aprinde flacara iubirii. Acestea doua impreuna atrag harul lui Dumnezeu, iar rezultanta tuturor acestora creeaza minunea rabdarii, a rezistentei”.